Do you remember the time?


În anul de grație 1990 eram suprasaturat de The Power a celor de la Snap. Favorizam un heavy rock (nu foarte heavy 😀 dar foarte ..loud – Manowar – Hearts of Steel) și rappaiala celor de la Snap mi se părea…indecentă…

Un an mai târziu Oops Up a constituit un moment…Kodak la onorabilul meu majorat. Tot Snap. Și evident, tot The Power.

Un exemplu clasic de cum se modifică percepția… la 18 ani. Dar și mai târziu. Ce stă în spate? Un fleac: repetiția. E ceea ce face diferența dintre un hit și o melodie aruncată la coșul de gunoi al istoriei.

Pe studii. Dar nu e nevoie de studii pentru că practica empirică a dovedit deja succesul teoriei. Acum mulți ani în urmă, pe când internetul era doar un proiect în dezvoltare la ARPA iar Steve Jobs visa la biberoane și nu iPoade, americanii aveau un top care difuza melodiile în funcție de vânzări. Neavând calculatoare foloseau magazine eșantion în toată țara și extrapolau vânzările bazându-se pe câteva zeci de magazine. Statistica le dădea dreptate dar practica refuza…Unele melodii erau promovate în disperare cu toate că percepția generală era că nu sunt dorite. Ce se întâmpla? Unii manageri cunoșteau magazinele eșantion. Trimiteau cohorte de tineri care să cumpere discurile respective (LP-uri! Discuri! Pick-up! Low tech dar HiFI!) cu toptanul. Melodiile erau apoi difuzate și redifuzate în topuri…apoi ..intrau și in preferințele publicului.

Ne plac melodiile pe care le ascultam de multe ori pentru că le cunoaștem. Nu sunt necunoscute. E ca o plimbare prin curtea din spate. Siguranța. E ceea ce tânjește creierul nostru.

Azi e mult mai ușor de influențat opinia publică. Anumite companii dispun de fonduri exagerate și pot plăti difuzarea la nesfârșit a anumitor melodii…cu efectul că acele melodii urcă în topuri și aduc și mai mulți bani companiilor respective.

Internetul, Napsterul, torentele, You Tube au schimbat un pic această lege. Nu mai depindem de posturi de radio și televiziune care să fie puține dar ascultate la scară largă. Ne putem face propriile selecții. Adesea pe gratis. De aici și reacția exagerată a RIAA sau a altor agenții de ”protejare a drepturilor de autor”. Un album costă mult dacă îl cumperi pe suport clasic. Practic toți dispunem de telefoane suficient de deștepte ca să țină zeci de albume în ele. Iar serverele de pe net îți pot oferi spațiu de depozitare practic infinit. Acum 20-30 de ani casetofonul și magnetofonul permiteau piratarea casetelor și benzilor originale fără problemele de azi. De ce? Pentru că erau asimilate cărților…Poți împrumuta, copia o carte pe care ai cumpărat-o? Da. De la inventarea lor și pâna azi. De ce nu au sărit în sus cei de la RIAA? Pentru că nu puteau controla fenomenul sub nici o forma.

Ei și? Pot controla internetul? Da. Călcâiul lui Achile pentru internet e dat de provideri și legăturile via satelit. Ambele sunt sub control guvernamental și mușchiul guvernului poate oferi puterea necesară pentru a fi controlat. Deci nu mai putem pirata casetele ca pe vremuri… Aici, în detaliu..

Ok, e corect ca autorii să își primească banii pentru munca lor (țin să vă aduc aminte că până la invenția tiparului orice carte era bun universal, putea fi copiată de oricine!). Dar închipuiți-vă că munca lui Kant ar fi fost distribuită doar de Hamburg GMBH iar cea a lui Darwin doar de Universal LMTD. Iar Pe aripile vântului ar fi putut fi citită doar în USA și ar fi fost ilegal să o citești în Europa…Nu credeți? DVD-urile au coduri de regiune. PENTRU A INTERZICE FOLOSIREA LOR ÎN ALTE REGIUNI DECIT CELE IN CARE AU FOST CUMPARATE.

Există deja destule povești de succes cu trupe underground, care nu au avut nici o șansă cu marile corporații dar care s-au distribuit viral și au căpătat recunoaștere. Nu poți aprecia ceva la care nu ai acces…

Pirateria, la ora actuală, asta face: menține industria în șah. Și inventivitatea celor care vor să depășească barierele corporatiste e mai mare. Vor pica torentele? Va apare alt mecanism. Biți poporului! Și o bună parte a industrie va înțelege, în cele din urmă, că e mai rentabil să ceri 10 bani pe un download decât 100 de lei pe un album în magazin… Se aplică și filmelor (cinematograful va supraviețui prin 3D, apoi … va muri. Tehnologia va permite să ai acasă experiența dorită!). Și cărților… Pur și simplu se schimbă canalul de difuzare…

Dar până atunci riscăm să avem botniță pe internet. Culmea e că majoritatea oamenilor sunt dispuși să plătească (inclusiv în comunitățile de jocuri piratate există o frază repetată mereu – sprijiniți industria de jocuri. Dacă jocul vă place – cumpărați-l!.).  Dar nu sunt dispuși să fie jecmăniți. Și manipulați.

Și vă mai întrebați de ce tinerii de azi nu mai au cultură muzicală? Când e ultima dată când i-ați pus să urmărească un parcurs în timp pentru muzică? Când ați ascultat ultima dată melodii de acum 5, 10, 15, 20 de ani? Sau chiar mai vechi? Selectati-vă playlistul. Altfel altcineva o va face și vi-l va impune!

Câteva melodii din 1990…. Remember them?

It must have been love

Vogue

Another day in Paradise

Blaze of glory

Blame it on the rain

Black Velvet

Have you seen her

Enjoy the silence

Swing the mood

Just like Jesse James

Câteva. Câte melodii ați recunoscut fără să le ascultați?

 

 

 

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s