Winter is coming …


Credo-ul familiei Stark… Un memento bun pentru modul cu care îți aduce aminte că, orice ai face, iarna vine implacabil. Sau răcirea relațiilor. Sau … imposibilitatea de a fi mereu vară.

Sistemul medical românesc e o construcție eclectică, un compromis între realitate, necesitate și idioțeniile legislatorului. Prin legislator se înțelege orice politician care ajunge la butoane dar nu pricepe nimic din sistem. Mai există o ultimă categorie, cea mai periculoasă din toate: politicienii care chiar se pricep și cei din sistem care înțeleg cum funcționează sistemul. De ce sunt cei mai periculoși? Pentru că înțeleg că ceva trebuie făcut și … fac. Problema e că fac parțial. Să luăm un exemplu. CNAS postează un ordin (în ajun de sărbători…dar cu aplicare de la 1 ianuarie – o bucurie pentru toți cei implicați în sistem!) prin care devine obligatorie introducerea datelor de contact ale medicului pe rețetă (de cele mai multe ori inutil deși civilizat – medicul de familie e deja cunoscut pacientului, farmacistul poate lua datele medicului de pe siturile caselor județene iar spitaliștii și ambulatoriștii vor avea telefonul spitalului – acela care responsabil pentru TOT spitalul sau ambulatoriul pus acolo – eficiența măsurii? ZERO). Dar perversitatea vine din 2 fraze puse în josul rețetei. Întreabă medicul despre prețul medicamentelor…  Criminal. Pentru că rațiunea de a fi a medicului îl împiedică să fie la curent cu prețurile. E ok să știe că un anume medicament e prea scump pentru punga pacientului dar interdicția medicului de  a fi și farmacist are o rațiune profundă – medicul e obligat să prescrie cel mai bun tratament ȘI NICIDECUM CEL MAI IEFTIN! E profund imoral să refuzi pacientului un tratament mai bun pentru că îți e teamă că nu îl va lua deloc. Și pe bucata farmacistului apare același îndemn. Ok, măcar farmacistul, prin natura profesiei știe prețurile. Dar și el are exact aceeași obligație – de a oferi cel mai bun tratament.

Desigur, rațiunea legiuitorului e că pacientul, informat despre prețuri, va alege cel mai bun. O idioțenie mai mare nici că se poate. Pacientul va alege, inevitabil, cel mai ieftin. Pentru că atâta își permite (nu discutăm despre excepțiile care doresc ce e cel mai scump..cu orice preț – sic!). Și NU e treaba casei, adică a asigurătorului. Pentru că cei de la casa decontează EXACT același preț la un medicament și dacă el vine de la firma X cu 10 lei pilula și dacă vine de la firma Y cu 100 de lei pilula. CNAS compensează 8 lei și la X și la Y. Diferența de 2 sau 92 de lei e strict opțiunea pacientului. Eu, ca medic, nu am de unde să cunosc ce adaos comercial are farmacia. Și nu cunosc cât va plăti real pacientul. Și nici nu mă interesează.

Mai e o gogomănie și mai mare. Dacă prescriu o denumire comercială va trebui să dau o justificare medicală. Anul 3 de medicină (pe care contabilii de la CNAS și politicienii de buzunar nu l-au făcut niciodată) te învață la farmacologie formula magică – SIC VOLO! E o responsabilitate pe care mi-o asum la recomandare. Dar la faptul că justificarea respectivă e publicată pe o rețetă și astfel eludează dreptul pacientului la confidențialitate? Dar faptul că sunt hibe recunoscute ale unor medicamente dar nu pot fi respinse oficial? Sau că unele sunt introduse pe lista de compensare doar pentru că…

Daaa, știm: justificarea și prețurile reduc corupția. Hai sictir! Churchill spunea că introducerea a zece mii de reglementări duce legea în derizoriu. Nu de la prescriptorul obișnuit apare corupția. Ci de la cele extraordinare. De la lipsa de ghiduri și informații medicale de încredere. De la lipsa unei preocupări reale pentru siguranța pacientului.

Pentru că siguranța pacientului nu vine de la sancționarea medicului că nu a bifat o chestie pe un formular ci de la lipsa unei situații reale a plăților de asigurări. Dacă te uiți în SIUI nu poți avea încredere în situația de acolo. ceea ce spune suficient despre pretenția CNAS că are lucrurile sub control. Nu știi niciodată dacă ceea ce spune SIUI despre asigurat e corect și, cel mai important, nici măcar CNAS nu acceptă situația din SIUI ca fiind reală… Nu te poți justifica la control cu situația din SIUI ci doar cu acte… Un eșec pe care media nu îl recunoaște… Sau nu vrea.

În același delir de suprareglementare tot CNAS a mai emis o modificare a conținutului cardului de asigurat. Sunt păstrate practic toate câmpurile anterioare, inclusiv PIN-ul. Știm, cei ce folosim carduri, că avem posibilitatea de a folosi un card și fără PIN. Nu e foarte sigur dar, în cazul cardului de asigurat, e mult mai eficient. Abia aștept să se blocheze cardurile moșneguților și băbuțelor care nu știu să scrie și să citească (dar trebuie să SEMNEZE declarația că au pensii sub 700 de lei) și care habar nu au sa tasteze un PIN. Și li se va bloca la farmacie sau la spital. Pentru că idiotul de legiuitor a prevăzut că deblocarea se poate face doar la medicul de familie, prin contactarea unui operator de la București. Să vezi atunci bucurie… Asta după ce am explicat de nenumărate ori că simplul fapt că se accesează cardul într-un calculator presupune accesarea dosarului electronic al pacientului, cu toate datele sale. Iar în caz de urgență (unde se poate citi cardul și fără PIN!) era mai simplu să dai pe cititor un ecran cu acces la net de unde să fie descărcate datele pacientului (că de, cardul poate să nu fi adus la zi…din eroare – și să vezi atunci bucurii la urgentiști!).

Și de ce vine iarna? Pentru că cele de mai sus sunt doar câteva exemple de ceea ce înseamnă să reglementezi ceva aiurea. Și pentru că aveam speranțe. Nu, nu la o căsătorie din iubire ci la una din interese. Interesul comun pentru un sistem mai bun.  Pentru noi înseamnă liniște și aplecare spre treaba noastră. În rest înseamnă voturi. Ok, avem ipoteza că ar exista dorință dar nu sunt posibilități. Chiar și atunci…spui că ai vrea dar nu poți. Pentru că, fiind în afara obligațiilor politice, mai avem un cuvânt de spus și avem puterea de a duce o campanie de obligare. Lipsa de comunicare e mai periculoasă decât comunicarea, fie și prin înjurături reciproce.

Winter is coming.

Sau, vorba lui Shakespeare:

Richard:
Now is the winter of our discontent
Made glorious summer by this son of York;
And all the clouds that low’r’d upon our house
In the deep bosom of the ocean buried…

Nimic mai ironic decât citatul integral… inclusiv în derularea piesei…

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s