Adevărul e unic?


Întrebarea e veche…

Platon și-a imaginat lumea ca fiind o corespondență dintre o lume abstractă în care există concepte unice, ideale și lumea reală, în care realitatea apelează la conceptele abstracte și le transformă într-o realitate, întotdeauna mai puțin perfectă decât originalul. Asta pe scurt și condensat, pentru că teoria formelor e ceva mai vastă. Avantajul teoriei e că poți explica conceptul de măr ca fiind concretizarea unui măr ideal. Un măr real e o aproximare a mărului ideal, o formă pe care o putem percepe. De aceea matematica, lucrând de multe ori cu noțiuni abstracte, ar fi cea mai aproape de lumea ideală.

Folosind această teorie poți deduce că există adevăruri universale și, de aici, pasul la unicitatea adevărului e relativ mic.

Problema mea e că fizica modernă are altă viziune asupra universalismului și unicității. De la Galileo încoace ne lovim mereu de problema relativității. De lipsa unui punct de reper, de lipsa unui borne zero de la care să măsurăm restul lumii. Și trauma descentralizării pământului e cea care a oprit de multe ori progresul, nu câteva citate din vreo carte religioasă.

La mișcarea rectilinie și uniformă (o aproximare ideală 😛 ) două obiecte aflate în acest gen de mișcare pot fi considerate în trei ipostaze, în funcție de sistemul de referință ales – fie unul din cele 2 obiecte, fie unul extern. Dacă eliminăm sistemul extern… brusc nu mai știm să alegem care din cele 2 obiecte e fix și care se mișcă…Pierdem un adevăr absolut și unic.

Dar peste Galileo și Newton a venit ciufulitul din Zurich și a postulat că avem ceva care ar putea constitui o referință – viteza luminii.. Știu, nu e chiar ..cel mai solid reper. Dar relativitatea lui Einstein e și mai bizară decât cea a lui Galilei (nu reiau exemplul invaziei din Andromeda care s-a întâmplat deja pentru un pământean și încă nu s-a întâmplat pentru colegul său de trotuar… dar există o mică discuție: pe logica obișnuită am considera că e doar un truc ieftin – indiferent de mica distanță temporală dintre cele două, invazia se va întâmpla pentru că deja primul e afectat de ea…WRONG! Ambii vor afla după 2,5 milioane de ani acest aspect. Argumentul e retrospectiv și arată că realitățile pot fi diferite (mai mult despre asta http://en.wikipedia.org/wiki/Rietdijk%E2%80%93Putnam_argument ).

Problema majoră a fizicii moderne e unificarea relativității cu fizica cuantică. Și aici avem realități diferite. Pornind de la nenea Heisenberg, cel cu incertitudinea. În loc să știm exact cine și ce face (visul oricărui serviciu…) nu putem identifica decât în anumite limite realitatea. Desigur, viața de zi cu zi ne zice foarte clar, în exemplele de genul în care fluierul piciorului întâlnește o mobilă ascuțită, că plasarea spațio-temporală e foaaarte clară. Dar la alte scale..lucrurile sunt diferite. Pisicuța lui Schrodinger e mereu nedumerită dacă e vie sau moartă. Și chestia aia cu vie în proporție de jumătate de radical din 2 e complet contraintuitivă.

Adevărat, în fizica cuantică nu există hazard. Dar nici nu există determinare. Sau calculabilitate. Cel puțin deocamdată. Pentru că aplicarea conceptelor vieții de zi cu zi e interzisă! Hazard înseamnă să nu poți ști un rezultat. Dar există motive diferite pentru asta. La nivelul nostru, hazard = aleatoriu. Poți prevedea de câte ori va cădea o monedă pe o față sau alta dar nu poți prevedea următoarea aruncare. La nivel cuantic…e altă dimensiune. Teoretic, cunoscând toate pozițiile moleculelor din monedă, ale aerului din încăpere, ale degetului care o aruncă și a suprafeței pe care cade… precum și vitezele lor….ai putea calcula, știind toate relațiile fizice, pe ce parte cade? În genul în care poți calcula timpul în care ajunge pe sol (care ține de viteza inițială, aspect fizic, vâscozitate aer, curenți turbionari, etc.  – deci calculabil). Tocmai aici intervine marea problemă. Calculabilitatea s-ar putea să nu poată exista. Fie și pentru simplul motiv al interferenței fotonilor în experimentul celor 2 fante: dacă reduc fluxul de fotoni la unul singur…în timp obțin franjele de interferență dar… nu pot ști prin ce fantă se va strecura fiecare foton individual. Macroscopic am o calculabilitate statistică…dar la nivel cuantic…am o mare problemă! Nu pot calcula fiecare foton în parte și pot extinde conceptul la toate particulele implicate în aruncarea monezii, de mai sus. Și atunci ajung la situația în care nu pot calcula pe ce parte cade moneda.

Dacă universul nu e calculabil, poate fi determinist? Deocamdată legea cauză-efect nu a fost contestată. Dar… știm exact când un atom de uraniu 238 va emite un neutron? NU. Știm doar că o va face într-o anumită perioadă de timp. Să luăm două pisicuțe de tip Schrodinger (suporteri ai drepturilor animalelor nu săriți, experimentul e mental). Și că pisicuța albă, atunci când va muri, declanșează butonul nuclear. În timp ce pisicuța neagră, atunci când va muri, declanșează aruncarea tuturor armelor nucleare spre Soare. Efectul final e clar: ori murim cu toții, ori trăim într-o lume mai bună. Dar putem determina rezultatul final? NU.

Și ce legătură au cele de mai sus cu adevărul unic? Au. Dacă ar exista un adevăr unic atunci ar trebui să avem posibilitatea de a-l găsi. De fapt de a identifica un sistem de referință absolut. În care să existe calculabilitate și/sau determinism absolut. Pentru a ajunge la un rezultat unic. Dacă nu avem sistemul de referință și calculabilitatea/determinismul necesar…atunci nu putem defini un adevăr unic.

PS – intelligent design există. Se aplică la mașini, mobilă și la orice altceva ce iese din mâinile sau labele (:p) cuiva (până și amărâtul de pai cu care cimpanzeii culeg termite are design inteligent – e făcut să prindă termite și e alterată starea sa naturală). Dar evoluția nu are habar de o asemenea noțiune. Dar … asta în alt post 😀

 

Anunțuri

2 thoughts on “Adevărul e unic?

  1. „Dacă universul nu e calculabil, poate fi determinist? Deocamdată legea cauză-efect nu a fost contestată.” Depinde ce numim cauza si ce numim efect. Un univers 3D nu este un univers 2D plus o a treia dimensiune ci este un sistem in sine care functioneaza dupa alte legi; asa si un univers 4D nu este un univers 3D la care se adauga o alta dimensiune ci o alta structura dimensionala cu legitatile ei. Cauzele din 3D nu sunt aceleasi cu cele din 4D. Asa cum am scris anterior, te stradui intr-o maniera induiosatoare sa dai o cursivitate sau logica miscarii browniene. Cauza lucrurilor nu se afla in interaciunile moleculare ci in campul informational ce-i determina cinetica (asa zisa aleatoare). Esti un foarte bun observator al efectelor, dar cauza iti este ascunsa pentru ca refuzi sa o vezi.
    Suntem un ghem de afectivitate care inoata intr-un ocean de afectivitate. Cauza tuturor lucrurilor este afectivitatea. Exemplu: o persoana are un anumit patern mental care ii justifica existenta si ii da motivatii pentru perpetuarea acestei alegeri. Intregul esafodaj motivational este pentru a-si da dreptate, pentru a confirma decizia luata, dar numitorul comun, firul rosu, il determina afectivitatea, care nu este de sorginte rationala; pot merge mai departe si sa spun ca o mica nereusita, frustrare, umilinta poate declansa o furtuna motivationala directionata impotriva persoanei, sistemului, sortii pentru a demonstra suprematia Ego-ului.
    „La nivelul nostru, hazard = aleatoriu.” La nivelul tau :). Daca la nivel macroscopic este armonie (in sistemul studiat si/sau intre sisteme) iar structura perfecta si care se poate perpetua astfel, atunci premiza (hazardul) de la care am pornit este falsa, pentru ca nici un proces aleatoriu nu poate genera un sistem perfect functional oricat de supus „evolutiei” ar fi el.
    Repet – esti pe o alta treapta si nu vezi luciul apei. Adevarul este UNIC si simplu; cu cat ai mai multe variabile, interconditionari, determinisme cu atat te departezi mai mult.
    Am sa termin cu sfarsitul postarii pentru ca este cel ce m-a impresionat neplacut. Nu vreau sa-ti jignesc inteligenta prin a considera intamplatoare asocierea inteligent design-ului cu paiul cimpanzeului. Suntem pe doua planuri diferite si ireconciliabile, e clar. Jignesti la fel de usor cum respiri – si asta gratuit. De fapt nu este gratuit – este pretul platit pentru a te simti bine.

  2. Top to bottom
    1. Definiția cauză efect e simplă – cauza e ceva ce stă la baza producerii efectului. În principiu nu știu altă definiție, deci e ceea ce am scris rămâne ca atare.
    2. Nu văd legătura logică între cauză-efect și legile dintr-un univers multidimensional. Da, știu, Einstein a adăugat o dimensiune care nu se pliază pe primele 3. Teoria stringurilor presupune vreo nouă dimensiuni. Șamd. Până una alta avem un singur Univers iar reducerea dimensiunilor la mai puține decât are nu e ok. E ok în matematică dar nu în fizică sau în realitate. Newton e valabil la o anumită scară doar pentru că e o aproximație. A presupune că legile fizicii sunt diferite în dimensiuni diferite e ca și cum ai susține că mașina are alte legi fizice decât avionul doar pentru că se mișcă în 2+1 dimensiuni (o bună aproximație dar rămâne o aproximație – primul șanț ți-o confirmă!).
    3. Nu dau logică mișcării browniene. Mișcarea browniană e o consecință a stărilor energetice inferioare și e o măsură statistică. Enlight me: ce e câmpul informațional? Mișcarea moleculelor o văd, o măsor, o pot prezice și pe baza ei trăim o eră mult mai bună.
    4. Pleaaase. Să nu amestecăm emoțiile cu liberul arbitru sau cu furtuni autodistructive. Emoțiile reprezintă un atribut câștigat de mamifere (și nu numai dar mamiferele le manifestă plenar!) și înseamnă un loz foarte bun în loteria selecției naturale. Dar nu au nici cea mai mică tangență cu vre-un plan ezoteric sau aură mentală. Reprezintă un cumul de structuri neuronale și endocrine care ne folosesc extrem de mult dar ne și plac foarte mult…
    5. Of. Argumentul ceasului. Vechi și fals. Armonia se poate naște și din aparent haos. A se vedea spiralele galactice. Faptul că o cochilie de nautilus are o spirală arhimedică nu ține de vre-un design ci de proprietățile matematice ale creșterii animalului care o locuiește. Avionul lui Vuia apare foarte frumos iar un B2 apare hidos…cu toate astea ambele zboară. Dacă patternul de pe floarea soarelui respectă numărul lui Fibbonaci e pentru că ține de progresii matematice care sintetizează perfect mecanismul de multiplicare celulară. Argumentul că armonia unui sistem implică armonia părților care îl compun nu are nici o bază. Dacă te uiți la fața unei femei frumoase ești încântat. Dacă te uiți la aceeași față de pe care s-a smuls pielea (știu, e oribil exemplul) atunci dispare orice senzație de frumos…dar ce era sub piele a fost tot timpul… chirurgii știu. Săracul făcător orb de ceasuri….
    6. Există o categorie de oameni care nu acceptă decât un adevăr unic. Fanaticii. Printre ei se numără Hitler, Torquemada, Bin Laden. Nu, mulțumesc. Nu e o companie plăcută.
    7. Am folosit expres intelligent design. Pentru că în engleză e un termen furat. Design înseamnă plan, planificare. Intelligent nu necesită traducere. Pentru ca cimpanzeul să folosească un pai…are nevoie de planificare. Trebuie să ia acel pai, să îl prelucreze și apoi să îl folosească pentru a prinde termite. Cooperarea merge până într-acolo încât s-a descris o situație în care un cimpanzeu a fabricat câteva paie și le-a dat unei domnișoare cimpanzeu fără ca el să le folosească. E vreo diferență între asta și a fabrica un cuțit? Sau un topor? Sau un avion? NU. E doar o diferență de magnitudine. Dar esența rămâne aceeași – materie primă transformată cu un scop anume și care va servi ulterior aceleiași persoane sau altora. Faptul că niște creaționiști de ziua a 7-a au folosit termenul pentru a-i deturna sensul nu are nici o legătură cu realitatea evoluției și selecție naturale. Și da, mă simt mult mai apropiat de cimpanzeul mai sus menționat decât de Hitler. Sau Bin Laden. Sau iconoclaști.
    Nu jignesc pe nimeni. Nu asta e intenția, sub nici o formă. Și faptul că e nevoie să reiei munca lui Darwin la mai bine de 150 de ani… e trist. Nu mă face să mă simt bine. E doar o mărturie că logica, bunul simți și respectul interuman nu reușesc să facă față fricilor ancestrale…
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Design_inteligent

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s