Despre deșteptăciune și prostie…


http://asaseya.wordpress.com/2013/04/24/de-ce-oamenii-inteligenti-esueaza-si-prostii-reusesc-in-viata/

E viral. Mulți se recunosc. La fel de virală (dar mai engleză) e povestea șefului de la Oracle care le-a mulțumit studenților că îl fac bogat pentru că el face afaceri de la 18 ani iar ei învață ani de zile pentru un salariu la firma lui…

E câte un sâmbure de adevăr în istorioarele de mai sus. De exemplu faza cu învățatul. Lumea moderne necesită un nivel foarte ridicat de expertiză. Un medic pentru Războiul Civil American era școlit un an de zile. Intensiv dar doar un an. Azi pentru un chirurg general ai nevoie de 6+5 ani. Din start mai mult ca un avocat care are nevoie doar de 4 ani. Sau de un absolvent de bacalaureat care se lansează în afaceri direct la 18 ani. Chirurgul, în timpul celor 11 ani de studii, trebuie să își facă și familie (tic-tac ceasul biologic) dar, în același timp câștigă cam cât un student… Acumularea sa de posesii pământești începe cu 11 ani mai târziu .. și trebuie să recupereze … Ceea ce diferențiază e rata acumulării (și aici e unul din motivele pentru care se pleacă din România – importanța socială a muncii medicului este măsurată prin nivelul său de trai obținut prin plățile formale și informale. Nivelul de ipocrizie e dat de modul în care medicul e infractorizat pentru  plățile informale, care nu sunt acceptate la nivel social deși sunt oferite copios la nivel informal). Avocatul pleacă mai repede la câștiguri și la nivel social iar bacalaureatul practic instantaneu. Și aici vine problema primului articol: câți din cei cu bacalaureatul reușesc să câștige la nivelul unui avocat sau un medic? Unul-doi din câteva mii? Cel mai prost avocat tot stă mai bine decât cei mai mulți bacalaureați. Cu alte cuvinte MEDIA celor cu studii superioare o duce mult mai bine decât media celor cu studii medii. Dar asta e doar o parte a monedei. Să o vedem și pe cealaltă – lipsa skill-urilor sociale (cam asta e esența lipsurilor  oamenilor deștepți la care se adaugă lipsa de tupeu – ca  o sintagmă pentru nerespectarea regulilor de comportament social – și teoretizarea excesivă în dauna acțiunii).

Nimeni nu neagă că un anumit gen de oameni inteligenți au probleme cu skill-urile sociale. Doar că acel procent e destul de redus în realitate. Oamenii inteligenți au skill-uri emoționale mai bune decât ale majorității, o confirmă toate studiile. Oamenii inteligenți învață mai ușor și, ca atare, au mai multe diplome decât majoritatea (din nou pe studii). Intersecția celor două procente de mai sus va genera majoritatea oamenilor inteligenți. Restul reprezintă excepții.

Respectarea regulilor sociale e un must in societate. Oricare ar fi ea. Cu cât le respecți mai bine atunci când trebuie, cu atât succesul va fi mai mare. Nerespectarea lor duce, mai devreme sau mai târziu, la penalizare din partea societății (nu vă lăsați prostiți de aparența că în societatea actuală prosperă nesimțiții – prosperă pentru că asta e norma socială! E temporară, nu va dura dar cât durează e dureroasă. Depinde de noi să o remediem dar e tentantă pe termen scurt pentru că promite câștiguri rapide. Ceea ce nu se poate spune pe termen lung – indiferent de societate câștigătorii sunt cei care joacă corect și echitabil. E tendința umană de a paria pe termen scurt în dauna viitorului dar are grijă evoluția să penalizeze acest gen de comportament). Cu alte cuvinte, nesimțiții prosperă temporar. Niciodată pe termen lung (caveat – termen lung nu înseamnă lung raportat la viața unei persoane ci la societate – trecerea de la dreptul medieval al celui mai puternic la dreptul legal de tip roman și modern a durat câteva secole).

Teoretizare excesivă – poate fi un păcat. Aici nu am date suficiente și nu intervin (cel mult din experiența personală – dar acolo am teoretizat … teoretizarea excesivă și … am eliminat-o).

Corolarul celor de mai sus e următoarea afirmație: În medie oamenii inteligenți se descurcă mult mai bine decât cei proști. Subliniez, în medie.

Pentru că percepția noastră e alterată de modul în care e cablat creierul. Mentalitatea noastră e setată de câteva milioane de ani pe un trib de 20-30 de oameni. Toate estimările, toată inteligența noastră socială e calibrată pentru a evalua 20-30 de indivizi. Nicidecum pentru satul global McLuhan în care trăim. Dacă în cei treizeci se află un șmecher care profită de ceilalți, în orice trib va fi repede marginalizat și trecut pe tușă. Dar dacă șmecherul evoluează într-o societate mare, de mii și zeci de mii de persoane atunci efectele negative se repercutează mereu în afara cercului de cunoscuți și prieteni, ceea ce e ok, pentru că îi considerăm din tribul de alături, de care NU ne pasă. De aici și ușurința aparentă cu care scapă (practic: un hoț care fură de pe strada vecină nu ne interesează. Ba chiar e posibil să îl lăsăm să scape, considerentele privind integritatea persoanei proprii având prevalență. Dar dacă îl surprindem pe propria stradă e clar că putem fi vizați și atunci apelăm la forțele de ordine, chiar dacă ne asumăm riscuri).

O altă problemă e dată de aceeași calibrare pe succes. Dacă din 10 mii de pițipoance una reușește să fie cap de afiș în tabloide asta nu înseamnă că toate pițipoancele au succes. Dar noi vedem succesul uneia și o raportăm la grupul de 20-30. Exact aceeași mentalitate o aplicăm și la insuccesul colegului de clasă, inteligent nevoie mare – făcea domle problemele alea de mate cu o ușurință…și uite că e un amărât de subaltern și îl calcă toți în picioare… . De aceea succesul și insuccesul se măsoară în medie. Clopotul lui Gauss bate mereu la fel. Pentru 80% aflați în medie, există mereu 10% care reușesc superb și 10% care pierd groaznic. Dar succesul unei specii se măsoară în medie, nicidecum pe excepții.

Pe termen lung inteligența e un atu extrem de eficient în supraviețuire. Da, faptul că faci integrare prin părți nu te ajută în Kalahari. Dar nici boșimanul de acolo nu va supraviețui în jungla urbană. Inteligența e o funcție aplicată la societate. E absolută (nu IQ – pentru că e calibrat pentru societatea occidentală) dar și relativă. Pe scurt: articolele de mai sus dau bine pe blog. Pentru cei lipsiți de deșteptăciune Smile with tongue out

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s