Realitatea e ceea ce crezi…


Una din problemele universale e dacă ceea ce simțim e și ceea ce este. Plato a demonstrat cu peștera lui că e practic imposibil să distingi ficțiunea de realitate (pe scurt – se dau câțiva oameni puși într-o peșteră care intră într-un training intensiv de tip Pavlovian pe tema umbrelor proiectate de un foc. Cu asta cresc, asta cunosc. Unul din ei scapă din lanțuri și vede lumea de afară. E prins, readus în peșteră și în momentul în care începe să descrie o lume diferită… e declarat nebun. Singura lume adevărată e cea a umbrelor pe pereții peșterii…).

Demonstrația este empirică dar are un mare sâmbure de adevăr. Percepem lumea prin intermediul unui organ de simț care nu e calibrat pentru lumea modernă. Nu, nu mă refer la ochi, urechi sau restul organelor descrise în manualul de anatomie ci la creier.

Cantitatea de informație pe care o poate prelucra este destul de redusă și atunci e obligat să facă prelucrări premergătoare pentru a descifra realitatea (iluzii optice? E modalitatea prin care ne găsim limitele). Ceea ce pentru lumea din paleolitic era suficient și eficient, la viteze de 10 km pe oră și la o cantitate de  informație echivalentă cu ceea ce știe un copil de clasă zero azi… Azi e total insuficient. Ați avut ocazia să urmăriți evoluția câinilor pe străzile patriei? Pentru ei o mașină e un vehicul extrem de rapid. Ați remarcat că sunt extrem de puțini căței loviți? Că majoritatea au învățat să traverseze pe treceri de pietoni, odată cu pietonii? E un model de evoluție rapidă (cei care nu au făcut-o au sfârșit călcați, schilodiți, etc..). Problema e că un câine nu e un pericol pentru un șofer (decât în anumite circumstanțe, foarte rare). Ei, acum mergeți prin sate la anumite ore și încercați să claxonați o vacă. Nu-i așa că nici nu vă bagă în seamă? Apropo, câte vaci storcite de mașini ați găsit pe marginea drumului?

Realitatea vacii privind șoseaua e diferită de cea a câinelui.

Vi se pare că realitatea umană e aceeași? Eronat. Regele Iacob al II-lea v-ar răspunde foarte amar… În 1688 guvernarea sa s-a prăbușit de la sine… Glorioasa revoluție l-a trimis din postura de rege în cea de pensionar a Regelui Soare… Pentru că nimeni din Anglia nu a vrut să creadă în el și nici el nu a acționat cu hotărâre.

Am mai scris despre anecdota cu puterea – cine o deține – regele, negustorul bogat sau înțeleptul? Nu, puterea o deține acel despre care se crede că o deține. Realitatea e  creată de suma părerilor noastre despre ea.

Aș fi putut scrie suma credințelor noastre și nu aș fi greșit deloc. Vă amintiți martirii creștini ai primelor secole? Cei care au suferit în arenele romane, în persecuțiile lui Dioclețian? Nu e interesant că, pe măsură ce a trecut timpul, rata martirilor dispuși la gesturi mărețe și finale a decăzut masiv. Desigur, ne putem mândri cu tăria de caracter a unui Brâncoveanu. Ar ajuta la demonstrarea tăriei că erau oricum condamnați?

Într-un film viral e descrisă legenda urbană că amerindienii nu au văzut navele lui Columb, pentru că nu înțelegeau conceptul și că doar urma lor în apele mării i-a făcut să înțeleagă că e ceva acolo…. (întâmplător fanii experimentului Philadelphia uită să înțeleagă că o navă invizibilă…tot dislocuiește un volum de apă ca să plutească…și că orice comandant care vede o formă de navă.. nu va ezita să înțeleagă că acolo e ceva!). Povestea e, evident, falsă dar arată modul în care ne fabricăm realitatea. Ne-ar place să credem legenda respectivă. La fel cum ne-ar place să credem că un Cortez a cucerit un imperiu cu 400 de conquistadores și 16 cai. Uităm zecile de mii de indieni aliați… Și molimele ulterioare care au decapitat elitele amerindiene… Montezuma a crezut că cei patru sute de spanioli erau zei întrupați (lucrurile sunt cam neclare, propagandă post factum..). Nepotul său, Cuahtemoc, a crezut pe dos. Ultimului era cât pe ce să îi reușească. Cu toate acestea, singurul care a crezut neabătut a fost Cortez. Și…a reușit.

Einstein avea o glumă despre modul în care se fac descoperirile în știință – toată lumea știe că un anume lucru e imposibil. Într-o zi un ignorant, care nu știe acest lucru, vine și arată că acel lucru e posibil…

Roger Penrose are o teorie privind crearea realității de cel care gândește – teoria lui mai are ceva până la demonstrație (am să o prezint cu altă ocazie) dar are ceva fundamental în ea – realitatea e multifațetată. Știu, pentru adepții adevărului unic, pentru fanaticii unicității, e o lovitură grea. Cum? Mă uit la un tren și el e diferit în funcție de cel care îl privește? Da. Și Einstein o confirmă. În fizică e notorie anecdota cu invazia Pământului de către extratereștri dar care a pornit pentru un pământean aflat în conul evenimentelor în timp ce pentru prietenul său, aflat pe aceeași bancă invazia nu a pornit pentru că el e în afara conului evenimentelor.

Deci..avem realități diferite. Și alegem o realitate în care să credem. Pentru că suntem mamifere, avem emoții și emoțiile ne guvernează alegerile. Dar despre emoții într-un episod viitor…

Anunțuri

2 thoughts on “Realitatea e ceea ce crezi…

  1. „Știu, pentru adepții adevărului unic, pentru fanaticii unicității, e o lovitură grea”.
    Esti unul dintre cei ce infiereaza „inteligent design-ul” – este evident. Nu comentez convingerile personale; doar „blogaresc”.
    Sunt doua extreme in tipologiile umane: cei ce sunt coplesiti de propria realitate (oameni mici care se cred mari) si cei ce se simt coplesiti de realitatea inconjuratoare (OAMENI mari care se simt mici in raport cu ceea ce inteleg).
    Omul are 3 realitati: prima este cea senzoriala si are legatura cu organele de simt si integrarea primara cerebrala a ceea ce vedem sau simtim (obiectele, lucrurile, fenomenele inconjuratoare), a doua este ceea ce vedem cu ochii mintii (si are legatura cu integrarile psihoafective, relationarile sociale) iar cea de-a treia este cee a ce vedem cu ochii inimii (sacrificiul a ceea ce esti pentru ceea ce poti deveni).
    Prima conditie in demersul de autocunoastere este renuntarea la oglinda pentru ca ceea ce vedem(1) ne tulbura perceptia(2) ce ne ghideaza spre gasirea adevarului(3).
    Are legatura cu ceea ce ai spus in titlu – realitatea e ceea ce crezi.
    Cred ca Adevarul este UNIC iar diversitatea vine din multitudinea de cai prin care fiecare ajunge sa-l descopere.
    In fizica cuantica, notiunea de hazard nu exista ci doar cea de armonie, echilibru. Tu imi prezinti cinetica moleculelor de apa dintr-un lac iar celalalt imi prezinta luciul apei. Nu ai cum sa dai lovituri grele – este ca si cum doi pugilisti se afla fata in fata doar ca unul se afla la etajul 3 si celalalt la 4. Esti pur si simplu pe o alta treapta. Poate ca treapta pe care esti este mai buna pentru tine, mai eficienta in demersurile tale, dar sper ca intr-o zi, intrebarile existentiale din interior sa copleseasca esafodajul mental-rational din exterior si sa intelegi ceea ce s-a spus prin: omul care traieste zi de zi cu ideea mortii stie sa adauge Viata zilelor ramase.

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s