The hunger games…


Încep cu o întrebare: ce iese dacă încrucișezi legenda Minotaurului cu arenele romane?

Un roman modern, transpus în film.

Premisa filmului e luată din mitologia greacă – Athena a pierdut un război în fața cretanilor și plătește anual un tribut de 7 tinere și 7 tineri pentru a fi oferiți ca jertfă Minotaurului. Desigur, mitologia greacă e un pic mai complexă (să nu trecem prin toată povestea – de la originea Minotaurului și a labirintului până la Ariadna și tatăl lui Theseu). Dar rămân elemente esențiale – tribut în formă de sacrificii umane, un labirint fără scăpare. Și o cale de scăpare – dragostea.

Din păcate, pentru spectatorul modern ar fi fost prea puțin. Prea puțin spectacol. Să înfrunți o bestie pe jumătate umană și să scapi de acolo cu un ghem de ață? Și atunci apelezi la cealaltă jumătate a lumii antice – Roma. Și la spectacolul oferit în arenele romane pentru a … trece de plictiseala vieții cotidiene.

Lăsăm deoparte faptul că luptele gladiatorilor sunt profund neînțelese în lumea modernă. Nu erau atât de dese, atât de spectaculoase și atât de sângeroase pe cât se crede. În plus le judecăm cu mentalitatea actuală – de oameni hrăniți bine, îngrijiți medical și într-o societate în care există compasiune și suport pentru toți. În lumea antică a fi gladiator era echivalentul lui Gică Hagi și Ivan Patzaichin reuniți cu Alex Velea și Bianca Drăgușanu…ooops nu! Siliconata nu ar fi avut nici o șansă. Gladiatorii erau crema show-bussinessului. Dar…lumea modernă e clădită pe principiile egalității de șanse și pe condamnarea trecutului (freudian, nu e așa?) și atunci trebuie să condamnăm luptele și să le facem de sclavi obligați la asta și pedepsiți crunt dacă nu se supun (vezi explicația de la sfârșit).

Și atunci? Păi luăm niște tineri nevinovați, trași la sorți. A, să nu uităm un voluntar..Theseus s-a oferit voluntar, spre marea disperare a tatălui său. Ok, atunci îl facem fată, să nu sune chiar a plagiat. Buun. Ariadna? Evident, o facem de sex masculin și oarecum mai puțin supraviețuitoare, că nu merge cu doi eroi puternici și ne încadrăm și în structura modernă a egalității de roluri între sexe.

Cum tehnologia modernă ne permite mai aruncăm și un conflict între condamnați. Tinerii lui Theseu erau toți uniți dar cei moderni trebuie să se lupte între ei (politica de divide et impera) pentru show (ok, e firesc să îți închipui că o societate învingătoare va lua tribut de la una învinsă – e exact modelul pe care romanii NU l-au urmat – au integrat societățile învinse, spre deosebire de cei de pâna la ei și de cei de după ei…cam până la UE. Inclusiv americanii preferă metoda neintegrării…ceea ce îi va detrona din postura de lider mondial).

Trecem și peste câteva flaws (o societate atât de avansată tehnologic are metode de a obține resurse și fără să țină captive 12 districte – vezi evoluția de la industria previctoriană la cea modernă, doar ca exemplu) dar e stupid să menții o societate captivă în urmărirea unui sport sângeros care implică copii antrenați de mântuială (însuși exemplul districtului 1, cu voluntari și academie de antrenament ar fi fost urmat instantaneu de restul districtelor – e o strategie atât de clară încât. Știu, e ficțiune dar …). De ce? Pentru că orice societate care urmărește așa ceva atentează la ceva primordial pentru ființele umane – copii. Nici cei mai barbari cuceritori (mă rog, există și excepții – specia umană are atât de multe exemplare încât apar și deviații – întrebați locuitorii Samarkandului pe vremea lui Timur…) nu atentează la copii. Iar asta duce la răscoală evidentă (slab arătată în revolta sectorului 11 după moartea lui Rue… punem pariu că orice societate umană s-ar fi revoltat în cei 74 de ani deja trecuți? Avem suficiente exemple în istorie ca să arătăm că revolta nu moare niciodată – irlandezii o pot demonstra.

În sfârșit ajungem la tema finală (șparlită de la Shakespeare Smile with tongue out). Decât să moară separat, mai bine împreună. Recunosc că mintea mea a capotat aici. Dacă faci din moarte un spectacol pentru înfricoșare…atunci îl faci înfricoșător. Nici măcar dragostea nu te salvează. Dacă îl faci show business atunci …nu renunți la varianta cu doi care scapă, doar ca să revii la ea sub presiunea ratingurilor.

Și e păcat, pentru că tema e generoasă. Exemplul unei societăți care scapă de asuprire, a celor tineri care nu mai mor pentru o cauză veche și care scapă lumea de un blestem….Exemplul celor care se jertfesc pentru cel iubit… S-ar fi putut face mult mai mult dar…noi suntem epigoni. Și furăm din poveștile strămoșilor noștri pentru că puțini sunt capabili să concureze la un nivel atât de fundamental (ce. nu recunoașteți? Poveștile moderne de succes se bazează pe teme vechi de când lumea! Luați nava lui Skywalker și urcați-l pe un cal – FătFrumos. În loc de sabie laser puneți o simplă sabie. Solo, Chewbacca și roboții pot juca foarte bine rolurile de Sfarma Piatră, Strâmbă Lemne… Un împărat rău, un zmeu pe măsură… Și o prințesă frumoasă blondă. Singura diferență e că nu există un împărat bun care să fie salvat ci doar o împărăție….Cum să nu aibă succes o asemenea poveste…de mii de ani o auzim. ȘI NE PLACE! Sau Harry Potter? – Ahile, Beowulf și Cenușărel, într-o lume de tip Olimpian – cu o clară distincție între zei, eroi și oameni obișnuiți dar la care se adaugă vrăjitorii de tip medieval european – mult mai apropiați de gusturile moderne. Să mai spun de nenumărați eroi Marvel? Care fură caracteristici ale miturilor antice… Wolverine – Un Heracles modern? Care luptă neînfricat împotriva răului și totuși, fără să vrea, produce și rău?).

Ok, filmul e reușit în felul lui. Ne exploatează emoțiile, ne pune în pielea celui fără de succes și ne duce în final spre succes. Suficient de multă violență și sânge, suficient de multe scene tandre și care să ne emoționeze. Ba chiar suficiente miracole moderne.

Și interpretare bună: un Harrelson în rol de mentor ciudat (rolul I se potrivește mănușă – mai puțin scena în care cere îndurare – nu e pentru el), un Sutherland implacabil. rolurile principale distribuite ok, nimic de zis.

Scenografia un pic epatantă (regizorul a vrut prea mult să contrasteze lumea districtelor prin imaginea anilor 30 din Grapes of Wrath – vedeți filmul cu Henry Fonda cu o lume plină de culoare și decadență…) dar pădurea măcar arată a pădure.

Filmul merită văzut. Nu știu dacă va rămâne mai mult de o simplă ecranizare pentru că, după mine, nu reușește să creeze un univers credibil, premisa implicită pentru menținere în posteritate…

Gladiatori –  Mulți erau voluntari. Inclusiv din nobilimea romană. Mureau puțini în arenă (desigur mai mulți după lupte din cauze medicale posttraumatice – infecții, proastă îngrijire, etc). Nici publicul nu era foarte setos de sânge (pentru asta aveau criminalii condamnați la moarte cărora li se oferea șansa de a scăpa sau … modelul tipic folosit de creștini pentru a personaliza trauma primelor secole de persecuție – Nero cântând la liră în timp ce bunii martiri creștini piereau în gura fiarelor sălbatice – iarăși un mit – nu există nici o mențiune despre leii răi care ar fi ronțăit martiri buni decât cam pe vremea când creștinii aveau nevoie de asemenea exemple pentru a rezista persecuțiilor lui Dioclețian. In rest condamnările au fost pentru superstiție – echivalentul modern al unor secte gen Moon sau Aum și cazurile au fost judecate individual.  Uneori, e adevărat, publicul se distra – modelul pogromurilor împotriva evreilor din epoca medievală – asta nu-I așa că ne redă încrederea în ființa umană – să faci altora ce ai pățit tu?). Publicul urmărea un spectacol frumos. Urmărea ca acei gladiatori aflați în arenă să arate cum se poate lupta fără frică, cu îndemânare și cu experiență. Grațierea era regula, excepția era pentru cei lași. Au fost descoperite morminte de gladiatori. Nimeni nu spune că nu se murea în arenă. Se murea. Nimeni nu controla cât de adânc taie o sabie sau dacă sulița trecea prin plămân sau nu. Cu atât mai puțin erau controlabili leii lăsați flămânzi. Dar tot în acea perioadă unul din 2 copii murea până într-un an (mortalitate rămasă până în secolul XIX în România!). O amărâtă de carie te putea duce în mormânt (I s-a întâmplat marelul Ramses al II-lea). O cină cu o carne nerefrigerată sau cu un lapte de 2 zile te putea umple de salmonella. Game over. Iar gladiatorii erau hrăniți bine, aveau la dispoziție cele mai frumoase femei – de la prostituate până la nobilele matroane romane – cam la fel cu trupele rock colecționare de chiloței dantelați și erau aclamați în arenă și în afara ei. Erau eroi în adevăratul sens al cuvântului. Și nu râdea nimeni de ei precum se râde de Justin Bieber. Citiți graffiti de pe zidurile Pompeiului și Herculaneumului și țineți cont că erau două orășele de provincie – un soi de Negrești, Vaslui.

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s