Evoluție și dogmă…


Recunosc că una din temele mele favorite e evoluția. De la mâzga primordială (traduce cineva mai bine primordial slime?) la superba sinteză care suntem noi… E un continuum de la prima reproducere acum 4 miliarde de ani (he, he, nu ne putem pune de acord asupra datei… asta nu infirmă teoria! Nu ne putem pune de acord asupra condițiilor de atunci? Ok, mai avem de căutat date despre era numită Hadean… șamd) până la copii noștri. Cum spunea Dawkins, fiecare din noi  e un supraviețuitor foarte eficient: NICI MĂCAR UNUL SINGUR din strămoșii noștri nu a eșuat – toți, de la umila probacterie până la părinții noștri au avut succes – altfel nu am exista noi!).

Însă măcelul care există între diversele grupuri evoluționiste, susținut la galerie de creaționiști (de la young earth pâna la cei cu intelligent design) e aproape patetic, dacă nu ar fi hilar. Hai să explicăm întâi ce înseamnă Young Earth. Sunt cei care iau literal că pământul a fost creat cam cu vreo 6-7 mii de ani în urmă. Pentru o minte normală, deschisă la argumente și la fapte bazate pe evidență, lucrul e stupid. Cu toate acestea sunt minți normale, care fie interpretează altfel, fie refuză admiterea unor argumente clare (ca în faimosul film, Inherit the wind,  cu Spencer Tracy, în care acuzarea refuză prezentarea probelor științifice și a martorilor savanți – ceea ce îl face pe avocatul apărării să citeze din Biblie – restul discuției e aici: http://www.youtube.com/watch?v=l5Kdc0LLSW8 – doar asta și ar trebui să arate unora că citarea indiscriminatorie e pur și simplu lipsită de sens.) Vârsta unei roci se calculează prin descompunere radioactivă, o consecință importantă a teoriei cuantice. Dovezile privind teoria cuantică sunt nenumărate, inclusiv cele legate de consecințe practice ale vieții de zi cu zi (GPS-ul e o consecință a celor 2 teorii – cuantică și relativistă – un Young Earth creaționist care folosește GPS-ul pentru navigare de la serviciu la domiciliu sau în vacanță e un ipocrit!).  Cei cu intelligent design sunt mai rafinați. Consideră că axa temporală e ok dar nu selecția naturală creează noi forme de viață ci o putere conștientă. Se bazează pe analogia că o mașină merge pentru că a fost creată și nu pentru că ar fi evoluat (în fine, mie mi se pare un argument idiot – cine compară o mașină de formula I cu automobilul lui Ford – nu poate să nu constate o asemănare clară cu procesul de evoluție și selecție – pe măsura apariției unor mașini mai bune cele vechi ies din procesul de fabricație… 😛 ). Evidența unor deosebiri fundamentale și a unei linii clare de evoluție (de la pata receptoare de lumină a Euglenei pâna la ochiul vertebrat, cu toate procesele care arată că ochiul a evoluat de mai multe ori, independent, că designul e diferit, șamd) nu îi oprește să conteste evoluția (deși există și demonstrații practice, e drept în eprubete deocamdată, doar pentru că scala de timp necesară pentru asemenea procese în cazul unor ființe mai mari decât virușii și bacteriile cam depășește durata de viață a unui om…urmașii noștri nu vor avea această problemă, în câteva sute de ani vor avea dovezi la prima mână pentru evoluție, pentru că vor fi probe adunate în sute de ani privind modificări genetice și de fenotip).

Dar măcelul interevoluționist (gradualism versus saltaționism – primii susțin că schimbarea se face gradual, mutație cu mutație, bază de ADN cu bază de ADN, pâna la schimbarea imperceptibilă de la o specie la alta în timp ce ultimii susțin că evoluția are loc în salturi, urmată de o perioadă de stare – e un exemplu și mai sunt nenumărate…) mie mi se pare că seamănă cu descrierea declamatoarei Dacia Robu din La Medeleni – …în acest banchet al Zamfirei, Dacia urma: „E lung… pămîntul”… Toată sala era convinsă că pămîntul e lung. Parcă simţeai nevoia capetelor să se-ntoarcă încotro arăta braţul Daciei. Dar, spirituală, împreună cu poetul, Dacia revenea: „Ba e lat!” Ve­deai că sala basculează, ca la o oprire bruscă a tram­vaiului. După o clipă de reculegere, sala se împărţea în două tabere contradictorii: una, partizana lungimii pămîntului; cealaltă, adepta lărgimii. O clipă numai, şi ar fi început măcelul „lungilor” cu „laţii”.

Și aici ajungem la scepticism. Fiecare dovada pro sau contra trebuie luată cu o doză sănătoasă de scepticism. De critică. Nici desființată (cu excepția teoriilor idioate – gen romanii vorbeau dacă și dacii au cucerit Roma, restul e propagandă), nici ridicată în slăvi. Doar verificată, verificată, verificată până când e infirmată sau confirmată. (de exemplu gradualismul versus saltaționism – este evident că avem de-a face cu specii la care există doar drift genetic dar fenotipul nu se schimbă – a se vedea Latimeria – pentru că nu există presiune selectivă pentru a fi modificată. Și atunci specia se schimbă foarte lent sau deloc. Pe de altă parte, atunci când găsești o nișă nouă evolutivă – de exemplu o insulă necolonizată sau explozia din cambrian – evident că, într-un timp scurt din punct de vedere geologic, apar din neant specii noi șamd. sau mediul se schimbă rapid – retragerea unei glaciațiuni).

Ceea ce e surprinzător în dezbaterile de genul celor de mai sus e asemănarea, până la identitate cu dezbaterile dogmatice de la filioque  pâna la câți îngeri stau pe un vârf de ac. Motivația? Simplă: fiecare din cei care dezbat a investit timp și prestigiu personal în susținerea unei ipoteze personale sau la care a aderat. Modul în care încearcă să o impună nu diferit deloc, dar deloc, de modul în care un dogmatic/fundamentalist încearcă să impună propria credință (în categoria celor de mai sus sunt incluși și Hitler, Lenin sau alți binevoitori care încearcă să impună cu forța ceva). De asta e oarecum amuzant. Și e oarecum trist, deoarece multe idei proaspete au nevoie de timp să intre în comunitatea științifică (o zicală academică spune că știința înaintează cu fiecare cortegiu funerar al unui mare savant – sau cum spunea lord Kelvin – el însuși înșelat grav în faza finala a vieții de savant – fiecare savant are un orizont de lucru atunci când pornește în viață. Pe măsură ce trece timpul orizontul se îngustează pâna la un punct. Acela devine punctul său de vedere.

Nu e mai puțin adevărat că dezbaterea reală, care respectă regulile onestității științifice și care vine cu dovezi e singura cale de a merge mai departe și a evalua care ipoteză e cea corectă. Dar pasiunea umană e muult mai mare decât onestitatea științifică și găsim suficiente bâlbe și în istoria modernă a științei.

Ideea de mai sus a apărut după ce am citit pe RSSFeed un titlu – descoperire nouă în evoluția omului care schimbă tot ce știam acum (pentru cititorii de tabloide e echivalentul – Tragedia prin care trece Brad Pitt – titlul – conținut – un cascador (nenumit!) a ratat o cascadorie și s-a făcut plăcintă pe sol la filmul în care apărea și Brad Pitt. Neexistând nici o altă corelație între cei doi – rudenie sau măcar prietenie. Probabil nici cunoștințe…). Evident citesc: o interpretare a unui craniu de erectus, găsit la Dmansi, în Georgia. Există o controversă dacă H. Erectus, H. Rudolfensies, H. ergaster sau H. habilis sunt indivizi din aceeași specie, cu variații individuale (comparați un boșiman sud african de 2 metri cu un inuit de 1,60 și, la prima vedere, veți avea probleme în a-i clasifica în aceeași specie – deși sunt!). Dar asta e o dezbatere de lungă durată, care va fi soluționată după multe alte fosile și, eventual, ceva ADN (au scos culori din dinozauri, speranța de a găsi ceva prin oasele umane e muult mai mare). Interpretarea din articol (nici măcar nouă!) e că toți cei de mai sus sunt aceeași specie și că dă peste cap tot ce știam despre evoluția umană… Tabloid, deh… Păcatul e că și publicații serioase recurg la asemenea … prezentări. Spre deliciul celor care nu recunosc evoluția și, precum cel orb conducându-l pe cel orb, transmit mai departe că știința e în încurcătură și că evoluția e falsă. Sau spre stupoare celor care nu înțeleg ceea ce se spune (autorii de știri din România au un dezonorant loc pe podium…). Pentru că nu există o definiție clară pentru specie (suntem de acord că mărul nu e portocală dar mărul necopt e mai măr decât cel copt sau decât cel putred?) – criteriul de a produce urmași fertili doar în interiorul speciei e încălcat în mulți hibrizi… atunci clasificarea ca Homo erectus sau Homo erectus georgicus devine mai degrabă o chestie de gust și de … politică. Evident, nu are cu nimic de a face cu adevărul științific (a se vedea disputa pe Homo floriensis – în care liderul științific indonezian a pus mâna pe fosile și le-a ascuns de restul lumii – pentru profit personal…).

Concluzia e simplă: dogmatismul și lupta politică sunt o caracteristică umană, se regăsesc peste tot. Singura deosebire e că mecanismele științei de imunitate la dogmă funcționează bine pe termen lung și orice tendință de a păstra un status quo e, în cele din urmă, eliminată, fie și după un cortegiu funerar. Giordano Bruno a nemulțumit întâi un important patrician venețian apoi a intrat în conflict cu autoritatea papală atât pe temei religios cât și pe heliocentrism iar Galilei, în dialogul despre heliocentrism, a pus în gura personajului Simplicius (in italian termenul de om simplu are conotație negativă, de prost) cuvintele papei Urban – inutil să menționez că Simplicius apăra modelul ptolemaic și a fost făcut de râs în acel dialog… Ambii au reușit să calce pe bătături autorități altfel relativ deschise la nou și care aveau la îndemână și autoritate laică. Vai de noi dacă un savant modern va primi pe mână autoritatea de a-și arde oponenții pe rug!

Pentru delectare aveți reconstituirile unei femei și adolescent de Homo erectus. Nu-i așa că sunt surprinzător de umane? Deși recunoști trăsături de primată pe alocuri?

 

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s