Capul lui Moțoc….


E din ciclul … capul lui Moțoc vrem… 

Am ascultat o grămadă de opinii privind mersul justiției în România. Că e coruptă, că e ineficientă, că e aservită politic…

Așa, și?

Justiția, ca orice concept social uman, se definește prin derivare de la contractul social al lui Rousseau (putem face divagări prin filozofie despre justiția restauratoare, pedepsitoare, etc..). Pentru partea socială putem defini justiția ca acel concept în care omul nu își face singur dreptate ci apelează la un corp social separat, anexă a statului, cu putere de reglementare asupra situațiilor interumane. Ca atare avem justiție încă din epoca de piatră. Pentru că pentru specia umană, încă de la nivelul tribului, e ineficient ca două persoane să se certe și să își producă rău reciproc și…să reducă capacitatea de reacție a tribului cu două persoane valide și să îl încarce cu 2 persoane oloage… Ca atare, tribul intervine în conflict, îl ritualizează (pentru a apela la conceptul de justiție divină – aia cu judecata prin duel din finalul lui Ivanhoe ) sau înțelepții tribului/șeful de trib (oricum cineva cu capacitatea de a folosi o bâta mai mare decât cei doi!) dau o hotărâre obligatorie pentru cei implicați în conflict.

Deja observăm că apare o scizură între justiție (concept legat de echitate, egalitate, etc.) și justiția aplicată. Ultima are rolul de a liniști turbulenții, de a aplica regulile de grup tuturor. De aici și până la conceptele moderne de egalitate în fața justiției, de lege neretroactivă, de dreptul de a fi considerat nevinovat (inovație tardivă!), de obligația acuzării de a dovedi etc. e cale lungă ce trece prin codul lui Hammurabi, dreptul roman, thing-urile germanice, sinteza lui Justinian, Magna Charta, Rousseau și Scrisorile Persane, codul Napoleon, mișcarea sufragetelor, Declarația drepturilor omului… asta pentru a denumi doar citeva…

Dar există un fir care leagă șeful de trib de președintele unui stat modern – necesitatea de a impune justiția în stat (dreptul de a grația, conferit președintelui modern, e o reminiscență a epocii în care șeful de stat era autoritatea suprema și în justiție – de la Hammurabi pâna la Ludovic al XVI-lea). De ce? Pentru că un stat în care normele de drept, oricare ar fi ele, sunt aplicate nediscriminatoriu și egal pentru toți justițiabilii, este un stat stabil. Unii pot avea privilegii, e ok. Dar și cei privilegiați sunt judecați egal. Unii nu trebuie să fie niciodată mai egali decât alții.

Problema care se pune în România, acum, e alta. Unii se bucură de numeroasele dosare penale făcute miniștrilor și altor demnitari. Consideră condamnarea lui Năstase o reușită epocală. Alții spun că e o greșeală epocală, că nu a fost condamnat corect și că cele mai multe dosare sunt făcute pe genunchi, fără probe, la diverse comenzi politice.

Și e posibil ca ambele tabere să aibă dreptate. Adevărurile lor nu sunt neapărat antagoniste. Problema care se pune e ce ne dorim. Ne dorim o justiție independentă, care să acționeze după reguli clare, vizibile sau ne dorim o justiție talionică, care să pedepsească pe oricine, numai pentru că, nu-i așa, corupția e generalizată și oricine e vinovat de ea.

Răspunsul e simplu și e legat de societatea pe care vrem să o construim. Unul din motivele de succes pentru imperiul roman a fost existența unui cod de legi, a unui corp profesional care să le aplice și a unui sistem de jurați pentru cazurile speciale. Oricine apela la sistem avea o șansă să câștige. Spre deosebire de micile tiranii grecești, de democrația haotică ateniană sau de furiile despoților orientali. Însemna predictibilitate.

Vrem o societate predictibilă, stabilă, în care să putem crește? Atunci avem nevoie de o justiție corectă. O justiție care să elibereze vinovații dacă nu s-a putut dovedi că sunt vinovați. (paranteza cazului Năstase – moral poate nu e foarte kosher să aduni voturi și finanțare via o manifestare pe bani publici. Dar tehnic vorbind, organizatorul manifestarii nu a pierdut nici un ban, din contra. Acuzarea nu a putut demonstra prejudiciul. Cel mult încălcarea legii electorale… Dar nu era încă campanie. Ca atare avem probabilitatea foarte mare ca pe vicii de procedură și pe judecată incorectă verdictul să fie anulat la CEDO. Unde mai e câștigul clamat de unii? Dispare cu desăvârșire, ba vom mai plăti și despăgubirile aferente!). O justiție care să nu răspundă la comenzi, indiferent din partea cui vin.

Știu că satisfacția publicului e mare atunci când cade un ministru… Dar e mai important capul unui ministru sau procrastinarea unui proces de divorț/succesiune/amendă rutieră pâna la calendele grecești?

Justiția adevărată începe la nivelul cetățeanului. Atunci când judecătorul are timp să citească dosarul, are timp să citească legislația pentru speța respectivă. Atunci când procurorul de caz are timp să audieze toți martorii, să verifice toate posibilitățile, să lucreze pe caz. Atunci când poliția are timp să adune probe, să facă toate investigațiile și așa mai departe. Pentru că justiția are impact în primul rând la nivelul cetățeanului. Dacă un funcționar de la fisc se comportă ca feudalul în parohia sa (pentru că este intangibil, chiar dacă vei câștiga procesul cu fiscul…pierderile sunt imense) aici intervine actul de justiție cu celeritate, să stopeze abuzurile la nivel micro. Paguba estimată în cazul lui Ioan Avram Mureșan e de 25,5 miliarde lei vechi. Stiti cite procese au fost in 2012? 2 455 181 de cauze. Fiecare cu cel putin 2-3-4 termene. O medie de 4 termene da zece milioane de zile pierdute.  PIB-ul e dat de 250 zile lucratoare x 4,5 milioane de salariati  iar pierderea prin zile nemuncite in justitie reprezinta aproape 0,5% din PIB – adica 25  000 miliarde lei vechi (am zis ca doar jumatate din justitiabili ar fi salariati) . Dar asta e doar partea de la suprafata a icebergului. Pierderile generate de cauzele care blocheaza sume, societati, oameni… sint de necalculat… dar oricum sint mai mari decit 0,5% din PIB. Si atunci… recuperarea prejudiciului unui Muresan/Nastase? Sau o justitie rapida si eficienta pentru majoritatea cauzelor obisnuite, civile si penale? 100 de ministri mafioti, cu pierderi de 2 500 miliarde (exagerat, toti ministrii la un loc ajung la 100) sau reducerea pierderilor indirecte?

In aceste condiții, mai vrem capul lui Moțoc?

Sau ne orientăm spre o justiție corectă pentru cei mici, în primul rând?

Anunțuri

4 thoughts on “Capul lui Moțoc….

  1. Pai da. Adica justitia basista e de fatada. Prinde de ochii occidentului 2-3 pesti grasi, ii aresteaza e cele mai multe ori nerespectand procedura, etc… Si mentine un sistem greoi si ineficient pt cetatenii obisnuiti. Cam cum se face in marile spitale, nu? Trei transplanturi parca a facut Bradisteanu de cord, pt ziare. Timp in care nu erau bani pt chestii elementare prin tara. Apoi pauza.

    Ca sa fiu cinstit ma bucur tare cand aud ca pe haiducismele lui Basescu mai cade cate unul din astia mari. Dar ma bucur si atat. La nivelul meu de mic cetatean bicisnic nu se simte nimic. La fel ca in sanatate. Poleiala succeselor din clinicile mari nu se vede la nivelul amaratului de pe strada.

    • Cam asa ceva. Nu neaparat justitia lui Basescu ci justitia dintr-un stat care nu intelege legatura profunda intre stabilitate economica si stabilitate legislativa, morala, samd.
      Atita vreme cit conflictele politice se limiteaza la nivelul de virf dar societatea obisnuita primeste justitie si previzionabilitate…orice tara se descurca. Cind insa stabilitatea e sacrificata pentru interesele private ale celor de sus… statul se duce imediat de ripa.
      PS – stiu ca satisfactia de a vedea un ministru acuzat si bagat la puscarie e mare….dar uneori costurile unei satisfactii de acest gen sint insuportabile. Argentinienii au renuntat sa ii urmareasca pe cei vinovati de regimul de represiune din anii 80… Si au reusit sa redreseze tara. La fel si chilienii… Nu pedepsirea e adesea importanta ci prevenirea repetarii problemelor..

  2. No, pe mine m-a enervat la culme ca l-au împușcat pe 25 decembrie 1989… Nu ar mai fi trăit mult dar ar fi fost muuult mai satisfăcător să îl știi la pușcărie și la curent cu toate injurăturile la adresa lui. Sau cu elogiile altora după 20 de ani. Plus…iți imaginezi câte interviuri, câte declarații de presă…poate niște memorii :)) . Și mult mai puțini securiști sub acoperire, că i-ar fi turnat imediat.
    Dar nu e morala creștină cea care mă îndeamnă la asta (deși nu neg rolul penitenței și posibila reabilitare) ci ideea că prevenirea altor derapaje e mai importantă decât pedepsirea unui ticălos. Pentru că sistemul actual funcționează pe principiul: ăla a fost prins? a fost un dobitoc, nu a șpăguit pe cine trebuie sau…a avut ghinion, săracuțul de el. Dar asta nu împiedică apariția a 2-3 ticăloși în locul celui plecat din viața publică. Abia când se știe că pedeapsa vine implacabil și că orice faptă ilegală este pedepsită…abia atunci lucrurile se vor pune la punct…

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s