Ce are coada păunului cu parafa medicului (de familie)?


Are. În România.

Să explicăm întâi ce e cu păunul.

Nenea Darwin zice așa: supraviețuirea celui mai bine adaptat (mă rog, citatul e trunchiat dar e bun). Creaționiștii de toate gradele au sărit repede în sus, bucuroși că au mai găsit un pai în ochiul teoriei… Bine, bine, dar coada păunului?? Că păunul zboară greu cu ea, se ferește mai greu de prădători și, conform teoriei lui Darwin, ar trebui să moară repede comparativ cu un păun fără coadă! 

Nenea Darwin a prevăzut însă obiecția. Că se referă și la coarnele cerbului, și la pasărea liră… și la sânii femeilor.

Coada păunului, coarnele cerbului, sânii femeilor și pectoralii bărbaților apar tot în urma unui proces de selecție.  Dar nu mediul este cel care le selectează ci partenerul/partenera. E o modalitate corectă de a semnala un organism perfect sănătos, puternic, care va transmite gene bune urmașilor. Cu alte cuvinte, coada păunului semnalează păuniței – uite, puicuțo, eu sunt atât de cool, de macho, încât îmi permit să cresc ditamai coada ca handicap și tot sunt mai bun decât prăpăditul ăla, cu o coadă de 2 pene, și alea zburlite. Handicapul trebuie să fie real pentru ca semnalizarea sexuală să fie corectă (no, acum să nu credeți că sânii reprezintă un handicap deși unele femei ar confirma însă nici un bărbat nu va crede acest lucru – dar reprezintă o formă de selecție sexulă, de fitness pentru reproducere. La fel cum se presupune că am scăpat de părul corporal – o piele fără păr ascunde mult mai puțin paraziții, iar un organism fără paraziți e unul sănătos – se întâmplă la nivelul oamenilor pentru că oameni au și alte mijloace decât primatele de a menține legăturile sociale în afara despăducheatului reciproc). Pentru un cerb e un efort imens să crească în fiecare an coarne. Răsplata vine din faptul că partenerul reproductiv îl va alege.

Desigur, la nivel individual, un păun cu o coadă normală are șanse mai bune să trăiască mai mult decât un păun cu o superbă coadă. Dar..va trăi degeaba. Nu va reuși să transmită genele sale mai departe. (s-au făcut suficiente experimente pe tema asta – nu cu păuni, că e mai greu să manipulezi cozile, dar cu alte păsări la care masculii au o coadă de 3 ori mai lungă decât corpul. Un grup a fost doar marcat, un grup a avut penele tăiate și lipite la loc, cu aceeași lungime, un grup a avut penele tăiate iar ultimul grup a avut coada lungită cu penele de la grupul al treilea. Inevitabil, ultimul grup a avut cel mai impresionant harem de puicuțe…).

Bun și ce are coada păunului în comun cu medicul de familie din România?

Păi…are.

A fi medic de familie în România reprezintă un handicap real față de alte specialități. A fi medic în România reprezintă un handicap major în societate. Cei care supraviețuiesc și trăiesc au un set de gene extrem de bun, care le permite să depășească acest handicap (de aceea majoritatea celor care emigrează pur și simplu zburdă în sistemele occidentale – sunt învățați cu handicapul din România și ce e acolo li se pare extrem de ușor în comparație cu ce e aici. E metoda romană pentru antrenamentul recruților – primeau echipament de antrenament de 3 ori mai greu decât cel de luptă – ca atare cel de luptă li se părea un fleac). Deci medic de familie român = set de gene extrem de reușit.

Ca și în cazul păunului s-ar putea ca viața medicului să nu fie cine știe ce dar selecția naturală…err .. cnasistă și mesistă.. au grijă să rămână în sistem doar medicii care sunt cei mai buni din toate punctele de vedere. Ceilalți clachează, refuză, dispar… Astfel că cei mai buni copii de medici sunt, în mod cert, cei ai medicilor de familie!

Concluzia e fermă! Doriți copii excepționali? Căutați-vă partenerul/partenera de reproducere printre medicii de familie!

PS – 2 mici probleme. 1. Ca în orice populație există și … exemplare inferioare :P.. luați afirmația cu titlu de glumă. Distribuția este gaussiană și în lumea mefistă. Doar că cei mai …slabi ..mefiști sunt mai buni decât cei mai slabi altspecialiști…care, la rândul lor, sunt mai buni decât cei mai slabi români (vorbim de evoluție).  2. Cei care pleacă nu sunt nici mai slabi, nici mai puternici decât cei care rămân. E nevoie de curaj să pleci, e nevoie de curaj să rămâi. Colonizarea altui teritoriu de către o specie e un proces statistic, nu e legat de vârfuri. Succesul colonizării e dat însă de calitatea medie a celor plecați (care e identică cu calitatea medie a speciei). Și calitatea medie a celor plecați e mult mai bună decât a speciilor autohtone de mefiști, pe care le înlocuiesc cu succes!

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s