Ipocrizia…salvează omenirea…


Hypokrites.. printre alte origini are la bază şi un termen pentru actor – Demosthene şi-a ridiculizat un rival, fost actor, că îşi joacă rolul de politician.. Completat cu ceea ce a spus Samuel Johnson (că a eşua în a practica ceea ce predici nu te face automat un ipocrit – un drogat care propovăduieşte lepădarea de droguri deşi e încă un consumator nu e necesar un ipocrit dar un vânzător de droguri care o face e mai mult ca sigur un ipocrit – primul poate fi sincer dar incapabil să depăşească dependenţa pe când al doilea, conştient şi fără nici o scuză continuă să acţioneze împotriva a ceea ce spune) vedem că pilda fariseului nu e pilda ipocritului (fariseul eşuază în testul umilinţei dar el crede sincer în ceea ce face şi că respectă prevederile Legii).

De aceea mulţi (cei mai mulţi!) oameni sunt ipocriţi. Pentru că societatea cere mult de la membrii ei. În special societatea organizată. Listaţi mental ce suntem educaţi încă din grădiniţă – fii bun, împarte cu ceilalţi, ajută bătrânii să treacă strada (indiferent dacă vor sau nu 😛 ), etc. În acelaşi timp presiunea individuală (dacă sunt bun atunci sunt prost-fraier – alţii vor profita, dacă împart – unii vor primi dar nu vor da înapoi, voi primi o umbrelă în cap pentru că tuşa Varvara nu vroia pe cealaltă parte a străzii) face ca un comportament cerut de societate să fie greu de implementat. De ce?

Pentru că răsplata pentru comportamentul bun există dar nu e evidentă. Dacă ne ducem la rudele noastre apropiate, răsplata e imediată şi evidentă. Eu te puric azi, tu mă purici mâine. Dacă tu nu mă mai purici mâine atunci nici eu nu te mai puric vreodată şi te şterg de pe lista prietenilor, cu toate consecinţele negative. Poimâine vei avea nevoie de suplimentul meu de banane. Dar nu le vei primi. Răsplata în cazul societăţii umane moderne (moderne însemnând cam de la inventarea agriculturii) e mult mai virtuală pe măsură ce creşte numărul celor implicaţi. Într-un sat de câteva sute de oameni e posibil să îi cunoşti pe toţi şi să pedepseşti pe cei ce nu răspund comportamentului altruist. Dacă vorbim de o societate mai mare…deja e mai simplu să înşeli. Pentru că poţi avea certitudinea că dacă ai furat recolta cuiva de la 30 de km depărtare, e puţin probabil să aibă consecinţe asupra ta sau a celor din jurul tău.

Cu toate acestea imperativul de a fi altruişti (citeşte buni) se păstrează şi are consecinţe chiar mai mari decât în societatea tribală (gândiţi-vă la gradul de cooperare necesar pentru structurile antice de irigaţii sau pentru a menţine coeziunea unui stat modern). A fi altruist înseamnă a coopera benevol la menţinerea acestui organism pentru că dacă toţi o fac atunci lucrurile vor merge mai bine pentru toţi (până şi prăbuşirea Imperiului Roman a fost un conflict între altruismul majorităţii – care dorea menţinerea imperiului pentru stabilitate socială şi personală şi dorinţa câtorva de a deţine puterea supremă cu orice preţ, inclusiv cel al pierderii competitivităţii faţă de triburile migratoare şi consecinţa a fost degradarea puterii imperiale – dacă toate eforturile de a produce stabilitate sfârşesc în crize atunci cei mai mulţi vor renunţa să mai susţină imperiul, costurile de stabilitate sunt prea mari şi altruismul nu mai e suficient).

Ei, şi aici intervin … ipocriţii. E relativ uşor să mizezi pe afişarea unui comportament social acceptat dar să acţionezi împotriva lui. Ca un popă ce are în proprietate casa locală de toleranţă, fără a se şti acest lucru. Astfel va câştiga atât din contribuţiile enoriaşilor dar şi din taxa de plăcere. Dar asta nu înseamnă că numai el e ipocrit. Ipocriţi sunt şi cei care vor cu orice preţ să reformeze comportamentul uman, împotriva tendinţelor sale naturale. Cuvintele cheie – cu orice preţ. Dacă recunoşti că monogamia este o doleanţă modernă (iarăşi în sensul post inventării agriculturii – triburile de vânători şi comportamentul rudelor noastre cam exclud monogamia) atunci trebuie să pui în balanţă câteva mii de ani cu câteva milioane de evoluţie şi să vezi că e cam puţin. Că vor mai fi necesare încă multe mii de ani pentru a ajunge la comportamentul exclusiv monogamic al unor păsări sau mamifere. Şi că reformarea  (dacă e necesară sau nu, dacă e un avantaj evolutiv sau un moft ce ne va îngropa genetic – e altă discuţie) va dura mult, cu mult peste durata medie de viaţă a unei religii/stat/normă socială.

Şi atunci de ce ne enervează atât de mult ipocriţii? De ce politicienii sunt taxaţi ca supremii ipocriţi? Pentru că ne recunoaştem în ei. Pentru că ştim ce e corect social dar alegem conştient să nu respectăm norma atunci când suntem siguri sau aproape siguri că vom scăpa nepedepsiţi.  Ştim că greşim social dar câştigăm individual. Şi nu suportăm să vedem un comportament identic la alţii, care câştigă mult mai mult din asta. Dar e greu să recunoaştem că suntem ipocriţi. E mai uşor să arunci anatema asupra altora şi să te taxezi dreptcredincios. Individual. Colectiv, mecanismele sociale tribale încă ne ajută să depăşim ipocrizia individuală şi alegem , pe cât posibil, cel mai mic rău şi reuşim să ducem societatea spre un curs altruist (greu, cu suişuri şi coborâşuri, dar constant în direcţia bună).

Şi de ce ipocrizia salvează omenirea? Pentru că dacă nu am fi ipocriţi nu am putea acţiona colectiv în direcţia altruismului, chiar dacă nu ne place individual. Dar ne place să îi obligăm pe ceilalţi să fie altruişti. Şi se găsesc destui fraieri/nebuni/proşti care nu sunt ipocriţi ci doar altruişti. Şi pe termen lung… altruiştii câştigă. Dar nu în timpul vieţii noastre. Sau a copiilor noştri. Sau a copiilor copiilor noştri. Câteva mii de ani. Poate.

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s