Game of thrones (III)


Studiul caracterelor e un alt punct forte al seriei. Si omorârea lor.

Primul favorit, Eddard Stark. Tăiat în piatră după modelul clasic: datoria înainte de toate. Să fim liniștiți, puține figuri istorice au servit drept model. Fiat justitia, pereat mundus e un dicton latin frumos însă rar aplicat. Cu toate acestea Augustus nu a pregetat să își condamne fiica și nepoata pentru încălcarea legilor pe care el le-a dat. Consuli romani nu au ezitat să își condamne proprii fii iar modul în care au luptat și judecat în secolele IV-III î.e.n. constituie o perioadă rar întâlnită (e aceea despre care Polybius spunea că grecii au nevoie de 10 martori și acte scrise și tot vor înșela într-o înțelegere în timp ce un roman își va da și își va ține cuvântul fără nici o altă constrângere). Prea drept ca să supraviețuiască. Moare repede și sigur. La fel și fiul său, Rob Stark. Prea corect și prea dispus să își onoreze cuvântul. Și presupune, fără rost, că și ceilalți văd fie justiția, fie interesele. Presupunere greșită. Un mic Alexandru, fără norocul originalului. Sau, mai bine spus, fără prevederea lui Alexandru (atunci când a plecat în campanie, Alexandru a zdrobit fără milă revolta statelor grecești. Lucru uitat de Rob, care a preferat alianța…).

Robert Baratheon – un mix de putere. Un Richard Inimă de Leu din multe puncte de vedere (nu cel din Ivanhoe sau Robin Hood ci personajul istoric!). Căsnicie forțată de împrejurări, bun lider în război, execrabil în pace. Moare la fel de stupid, la asediul unui castel minor in Franța. Ce mi-e un castel, ce mi-e un mistreț… Să nu uităm de rebeliunea împotriva propriului tată (Henric al II-lea, un rege mult mai bun decât Aerys a reușit să își supună fii!). Exact cum îl caracteriza Steven Runciman: un fiu rău, un rege rău, un soț rău dar un soldat brav și splendid…  Și de aceea moare repede!

Tywin Lannister – o combinație de Richelieu și Ludovic al XI-lea. Știe exact ce poate, cât poate și ce trebuie făcut. Pragmatic, lipsit de orice restricții ale erei și eficient ca o mașină. Nici măcar nu e oprit de victoriile altora. Prea eficient pentru a trăi.

Khan Drogo – un posibil Attila. Inițial m-am gândit la mongoli (uniformitatea dothraki-lor și atașamentul față de stepă) dar … se potrivesc mai bine cu modul în care hunii au trăit la marginea imperiului, pe seama orașelor bogate și bazându-se pe puterea liderului dar fiind nimic fără el. Ca și Attila moare tânăr. Fără urmași. Una din dorințele lui Attila a fost de a se căsători cu sora împăratului roman (mă rog, ea l-a chemat … ) pentru a căpăta un temei legal de a invada și ocupa Italia. Nu i-a reușit. Spre deosebire de Drogo, a fost învins (de fapt a fost cam egalitate dar … Aetius era dispus să continue lupta, ceva ce nimeni nu văzuse în imperiul de Apus, după 400).

Pentru Cersei găsim nenumărate exemple de regine mamă care au tăiat și spânzurat în numele progeniturilor, cel mai adesea fiind foarte eficiente în a le distruge șansele la domnie… Poate Isabelle, soția lui Eduard al II-lea, denumită de englezi Lupoaica Franței (era fiica mai mică a lui Filip al IV-lea al Franței) și mama lui Eduard al III-lea. Una din cauzele Războiului de 100 de ani – pretenția ca Isabella să preia coroana Franței, după moartea fără moștenitori a fraților ei. Fugită de la domiciliu din cauza certurilor cu favoriții regali, împreună cu Roger Mortimer (devenit și amant) debarcă în Anglia, îl răstoarnă pe Eduard și își instalează fiul pe tronul regal, sperând să îl controleze. Sfărșitul e mai puțin tragic (a fost doar … retrasă din viața publică de fiul ei, pentru modul în care și-a instalat puterea și pentru afișarea legăturii cu Mortimer). Dar restul au sfârșit tragic…

Dar avem și câștigători…

De departe Tyrion Lannister. Mic, urât dar deștept și plin de resurse. Un simț aparte al justiției care îi permite să se balanseze între cerințele injuste ale casei Lannister și cerințele unui adevărat conducător. Un adevărat supraviețuitor. Care recunoaște atât calitățile cât și defectele celor din jur și reușește, cu inteligență, să se folosească de ei pentru a face lumea un pic mai bună. Nu cu forța brută a unui Stark și nici cu vioiciunea unui Baratheon. Ci cu constanța unuia care recunoaște că a mișca o lume e prea mult dar există loc pentru fapte bune. Și că sunt întotdeauna necesități mai mari decât cele ale propriei dinastii…

Jon Snow e exemplul clasic de underdog. Fără nici o șansă (statutul de bastard îl impiedică să devină orice iar apartenența la ordinul ce păzește zidul – un fel de Templieri – e la fel de definitivă). Cu toate acestea supraviețuiește pentru că îi lipsește inflexibilitatea tatălui său și..nu e la fel de nesăbuit ca alții. Supraviețuiește unor încercări cărora alții le-ar fi căzut pradă imediat. Supraviețuiește cu prețul de a încălca jurăminte (fără a încălca de fapt loialitatea față de Zid și Oameni), cu prețul de a comite uneori atrocități dar încercând mereu să repare ce e stricat și să facă lucrurile să funcționeze mai bine… Poate un echivalent ar fi Le Batard d’Orleans – companion al Ioanei D’Arc. Fratele său legitim a fost capturat de englezi la Azincourt și a rămas prizonier pentru 25 de ani. Timp în care Jean de Dunois, bastardul, a condus familia de Orleans. Excelent luptător, a participat cu succes la campaniile delfinului Charles al VII-lea, în special ale Ioanei. Apoi a fost mereu părtaș la campaniile regale de încheiere a războiului de 100 de ani și recucerire a Franței (victoria de la Patay poartă marca sa iar cucerirea Parisului e a sa!)

Danaerys – e probabil marea câștigătoare (deși Martin are posibilități vaste de a încheia ciclul, surprizele sunt de partea lui). O fată de 13 ani, moștenitoare a familiei Targaryen. Deși în umbra fratelui mai mare, e scăpată de acesta prin moartea sa. Suferă pierderea unui soț iubit (deși stă la baza pierderii…). Dar are 2 lucruri pe care puțini alții le au: bunătate (în limita medievală) și dragoni. Puterea ei stă în tenacitatea cu care își urmează traseul și în creșterea dragonilor. Suficient de mari pentru a deveni armele finale ce vor tranșa soarta Westeros-ului. Și suficient de …fierbinți pentru a-l ajuta pe Jon Snow să lupte împotriva frigului…

A song of Ice and Fire…remember?

Anunțuri

2 thoughts on “Game of thrones (III)

    • Ca să citez din mințile descătușate… Comisionul primit pentru activitatea de voluntariat nu e suficient. Glumesc amar. Faptul că unii își închipuie că se câștigă bani din voluntariatul de aici dă adevărata măsură a lipsei de atracție pentru voluntariat. De fapt personal toți își doresc să câștige ceva pentru că postează o opinie sau că depun o oră de muncă de organizare. Idei precum satisfacția lucrului bine făcut sau faptul că depui o activitate ce va rodi peste 10-20 de ani nu rimează cu pragmatismul celor descătușați. Era o schiță de Pierre Daninos… Un multimiliardar american întreba despre fiecare personalitate franceză ..how much? Câte milioane aveau în conturi Voltaire, Arago sau Balzac? Abia la sfârșit e întrebat: Lincoln, Wilson, how much?
      Ciți dintre cei care citesc vor semna o părere privind prevenția în sănătate vom vedea acuși…

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s