Capra… si pozitia ei!


Majoritatea ar prefera sa piarda o suma mica numai sa-i vada pe cei cu liste mari ca pierd o suma mare.

Este esenţa gândirii tipice pentru un sistem postcomunist… Am şparlit citatul de la un coleg (platesc drepturi de autor deşi l-am folosit fara să cer acordul).

Obsesia egalitaristă este mare. Şi e mare pentru ca sistemul te opreşte şi acum să progresezi.

Societatea umana a evoluat mereu spre egalitarism (deşi conceptul de mic trib presupune o ierarhie dar una liber consimţită iar cei nefolositori sau imbecili ocupă locurile din picioare… Însă războinicii au drepturi şi obligaţii egale). Echilibrul se joacă mereu între egalizarea şanselor şi eficienţă. Nu aleg niciodată un şef de trib imbecil tocmai pentru că sunt conştient că imbecilul respectiv va distruge tribul. Nu aleg prin rotaţie tocmai din cauza riscului ca imbecilul sus menţionat să ajungă şef…

Dar între cei de rang egal… să nu care cumva să aibă unul o suliţă mai mult ca altul. Deşi e suliţa lui, a muncit pentru ea şi da, îi conferă un avantaj în plus la vânătoare. Asta se uită mereu, că egalitatea şanselor nu e totuna cu egalitatea sau cu formule absurde (gen citoyenne în Republica Franceză sau desuetul tovarăş…). Şi că unii pot beneficia de pole position din cauza părinţilor şi a acumulării automate a averilor dar există suficient de multe exemple că dacă nu moştenesc şi genele părinţilor atunci în 2 generaţii averea se duce de râpă…

Dar asta nu e nici o consolare pentru cei ce trăiesc acum. Care au 2 metode: fie muncesc şi câştigă, fie taie de la ceilalţi, pe principiul clar: şi eu am un stomac ca şi tine, trebuie să îl umplu la fel de mult.

Ce e aia, după muncă şi răsplată? Nu. Comunism concret: de la fiecare după puteri, fiecăruia la fel de mult. Că o astfel de societate va dispare în neantul istoriei în decurs de câteva generaţii nu mai contează…. Acum stomacul e plin…

Istoric vorbind ăsta e unul din motivele decăderii republicii romane. În momentul în care doar cetăţenii cu drept de vot prezenţi în Roma puteau vota…. E limpede că cei din Italia sau chiar cei care munceau pe loturile lor la ţară nu aveau nici o şansă să participe la viaţa urbei (cetăţeni activi, militari, etc.) iar rolul lor a fost preluat de cei din urbe, uşor de corupt cu daruri temporare şi dependenţă de structurile statului. Semnificativ a fost momentul in care delăsarea a ajuns atât de mare încât propunerea de a distribui pământ a fost respinsă pentru că ..era prea mult de muncă pe teren. Mai bine anonna şi bani.

Pentru lideri nu există scăpare în momentul în care dorinţa de a muri capra vecinului e mai mare decât dorinţa de a avea propria capră. Liderii îşi pot asuma poziţia caprei în faţa populismului. Sau se pot retrage. Opţiunea de a lupta pentru a demonstra că a avea propria capra e mai bine e inutilă. Capra trebuie hrănită. E obositor.

Anunțuri

2 thoughts on “Capra… si pozitia ei!

  1. In sistemul romanesc de asigurari de sanatate (cat va mai exista in forma actuala), existenta capitatiei, ca mod majoritar de plata, si subfinantarea nu fac altceva decat sa indemne la chiul si deprofesionalizare pentru medicii de familie.
    Chiul de la cabinet (cui ii da mana!) pentru a face altceva mai „lucrativ” si deprofesionalizare pentru ca sistemul (prin pedepse si restrictii) te sileste sa devii un simplu „distribuitor” de hartii la comanda.
    In aceste conditii, este perfect normal ca egalitarismul sa devina norma!
    Aparent pare o imbecilitate din partea statului sa faca asa ceva; in fond, nu este nevoie de niste oameni cu minim 21 de ani de studii pentru a fi doar „un distribuitor” la comanda (in fond, acest lucru ar putea fi facut de un absolvent a maxim 8 clase). Da, dar prin deprofesionalizare si saracire ii transformi in dependenti de bunavointa statului, iar dependenta duce la o anume relatie „simbiotica” de tipul „noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc”.

    • Din păcate ai perfectă dreptate…
      Tot din păcate, experienţa ultimilor 2 ani e tragică. Creşterea cu 1/3 a numărului de consultaţii raportate (şi decontate) ca şi a numărului mediu de consultaţii de la 12 la 19 arată că nici plata pe serviciu nu e tocmai…ok. În România. Poate cardul să mai aducă ceva ordine (cu muuulte lacrimi turnate pe unele facturi…intrate la apă).
      Ideal ar fi un număr de cel puţin 15000 de medici de familie, cu un venit minimal pentru 1000 sau 800 de la care fiecare să crească cum îşi doreşte. Dar pentru asta ar trebui dublat bugetul MF ca valoare absolută…. Imposibil. 😀

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s