Formalism și dictatură…


Între 150 B.C. și 51 B.C. Roma a cunoscut o serie întreagă de conflicte politice.

Între optimates și populares competiția era acerbă, optimates favorizând aristocrația în timp ce populares se sprijineau pe drepturile populației obișnuite. Ambele partide au folosit din plin propaganda, asasinatul politic și linșajul.

Ceea ce a început ca orice conflict constituțional și legal din istoria Romei s-a terminat prin dictatură și imperiu. Cauzele sînt multiple dar ceea ce a ajutat din plin la distrugerea  legalității (avocații și legiuitorii antici erau exact la fel de punctilioși ca și cei de azi!) a fost zelul ambelor partide de a distruge oponenții cu orice preț.

Cu toții cunoaște fatala soartă a fraților Gracchi. Puțini știu că au fost la fel de ilegaliști în modul de acțiune . Ceea ce a oferit muniție partidului optimat. Și au murit. Marius a intrat ilegal în ultimul său consulat. Sulla a fost primul care a condus o armată romană împotriva Romei bazându-se tocmai pe ilegalitatea comisă de Marius precum și pe destituirea sa, la fel de ilegală.

După ce rănile produse de Marius și Sulla s-au oblojit se părea că republica își regăsește formalismul democratic (formalism însemnând respectarea legilor și aplicarea lor). Ei aș!

Conspirația lui Catilina o dovedește din plin. Superlegalistul Cato, cel care susținea mai degrabă respectarea legilor decât supraviețuirea Republicii, aprobă executarea a 2 cetățeni romani acuzați că ar fi făcut parte din conspirație. Cezar, viitorul dictator, e aproape singurul care se opune. Pe motivul perfect legal că un cetățean roman poate fi doar exilat.

Dacă până atunci populares au încălcat legea și au plătit pentru asta, Cezar vede prima dată că se poate invers. Preferă să îi lase pe optimates să încalce legea…

Are grijă să facă alianțe politice corecte, bazându-se pe invidia și micimea partidului advers. Și reușește să și-i alăture pe Crassus și Pompei, la acea dată cel mai bogat om din Roma și, respectiv, cel mai faimos și eficient general. Reușește astfel să promulge legi agrare și de reformă a statutului, inclusiv de reducere a rolului optimaților.

Apoi…pleacă în Gallia. Pentru a avea la rândul să averea necesară continuării rolului politic. Crassus dispare în Parthia iar Pompei, fără preocupare, este atras de optimates în partida lor…

Și războiul civil pleacă de la un fleac. Cezar a cerut posibilitatea de a candida la consulat fără să fie prezent. O derogare modestă, nefiind prima dată când urma să fie acordată. Adversarii politici refuză. Doresc să îl prindă după ce va depune comanda armatei dar înainte de a fi consul (deci inviolabil). Cezar cedează legiuni lui Pompei, cedează Galia, cere doar să rămână cu 1-2 legiuni. Și să candideze în absență.

I se refuză. Ba, mai mult, la instigarea optimates și cu sprijinul lui Pompei, Senatul declară că Cezar trebuie să renunțe la comandă și să răspundă în fața Senatului. Conform formalismului legal, Antonius, tribun al plebei, opune dreptul său de veto. Este scos pe sus și împiedicat să acționeze. Era doar pretextul de care Cezar avea nevoie. Și îl va folosi.

Ce a urmat? Dispariția partidului optimaților și … dispariția republicii. Cezar, apoi Octavian, Tiberius și ceilalți au reușit ca în mai puțin de 50 de ani să reducă Senatul la un simplu apendice al împăratului.

E pe principiul cine seamănă vânt, culege furtună.

Azi se urlă că e încălcată constituționalitatea, că statul de drept e în pericol… Și cel mai tare urlă cei care au făcut-o deja… Pentru că statul de drept nu rezidă strict în formalismul legii ci și în acceptarea faptului că există înterpretări mai presus de punctiliozitatea (folosesc a doua oară termenul! ) legislației. Și anume bunul simț…

Să recapitulăm… Ba ne folosim de soluția imorală (în loc să convocăm alegeri anticipate…), ba acuzăm fraudă electorală (și NU o dovedim niciodată)… Ba interpretăm constituția după cum ne convine la momentul dat – ca primul ministru desemnat e una, dorința majorității parlamentare e alta…. Și multe altele….

Azi a început furtuna. Nerespectarea regulilor de conviețuire duce la nerespectarea lor și  din cealaltă parte. Dacă azi adun o ceată de pungași să dea cu pietre în senatorul optimates, mâine optimații vor aduce o ceată de cuțitari și vor înjunghia tribunul populares. Daca noul tribun populares vine cu o ceată de 3000 de apărători atunci optimates vor aduna 10 mii de cavaleri și aristocrați înarmați cu săbii și armuri.

Escaladarea conflictului se face întotdeauna. Înțelept e cel ce prevede acest lucru și are decența de a amâna sau de a o lua pe calea grea….

Oamenii nu sînt înțelepți. Doar ipocriți. Cei mai hoți strigă cel mai tare hoții…

PS – Bunul simț e cel care ne spune atunci când puterea greșește. E de mirare că nu s-a cutremurat cerul și pământul când MRU și gașca au urlat că moare statul de drept? NU. Pentru că ceea ce se petrece e perceput doar ca o înlăturare a camarilei băsesciene. Și o deblocare a instituțiilor statului. Pentru că actualul președinte a știut doar să blocheze sau să forțeze. Nu a negociat niciodată și nu a acceptat că poate greși. Infailibilitatea proprie e cheia decăderii sale. Nimeni nu e infailibil. Există doar proști care se cred mai presus de istorie și de alți oameni….

Anunțuri

3 thoughts on “Formalism și dictatură…

  1. Ce frumos sintetizezi tu 100 ani de istorie romana. Simplu si cursiv. Mai clar ca in „Star Wars”! Despre prezent numai de bine…
    Am reciti recent memoriile lui Nichifor Crainic „Zile albe, zile negre”: ajuns cu descrierea evenimentelor undeva la sfarsit de 1940 facea o critica a clasei politice interbelice in termeni f apropiati de ce spunem noi acum despre cea actuala. Concluzia lui era ca e o mostenire a scursorilor levantului care vreme de secole sau instalat la noi (vezi filiera bizantina, turca si …greca). Si ca desi levantul cu ai sai reprezentanti nu mai era, sistemul a persistat.
    Dar a persistat si 50 de ani dupa, instalandu-se pe ceste meleaguri si dupa avanturi revolutionare?
    Si atunci cum e cu romanii tai?
    Sau nu sistemul e de vina si indiferent de el natura umana sfarseste prin a se „entropiza”? =adica sa tinda spre dezordine, asa cum inteleg eu legea a II-a a termodinamicii. ( Uite ca inventez si eu un termen…)
    Si atunci solutia nu e de natura umana, nu e umana, nu e de la oameini?
    Pai daca nu e de la oameni, de la cine e?

    • ,,,, To be is to do ” – Socrate
      ,, To do is to be ” – Sartre
      ,,Do be do be do” – Sinatra ”

      din R.D. Precht

  2. Nu e invenție termenul tău. Orice tip de societate umană e un compromis între nevoia de cooperare pentru supraviețuirea comună și nevoia individuală de a supraviețui. Apoi…selecția naturală a istoriei arată că un tip de societate e viabil și poate evolua, alt tip e ineficient și .. dispare.
    Revenind la clasa politica… Nu e mai bună și nici mai rea decât multe altele. Nu cred să fi existat vreodată vreo clasă politică bună. Oameni sîntem cu toții și ca atare sîntem supuși acelorași tentații. Poate anticii erau ceva mai stoici (modul în care romanii au rezistat distrugerii aduse de Hannibal după Cannae – aveau două soluții: să migreze sau să lupte până la ultimul roman. Pe atunci nu era așa de greu să te decizi să mori luptând.)
    Tindem să evaluăm clasa politică după criterii din ce în ce mai dure. Ne așteptăm ca liderii să fie Washingtoni și Churchilli … Fals. Ca specie nu am evoluat cu nimic față de acum 3-4 mii de ani. Doar cunoștințele noastre. Liderii pot fi la fel de bine și Elagabali… Ceea ce a evoluat e capacitatea de alege mai mulți Washingtoni în dauna Elagabalilor. Dar nu mai mulți decât există în mod natural…. Nu poți forța pe cineva să devină un Washington.
    Clasa politică a României de după 1848 a condus destul de bine. A reușit să facă două Uniri. A transformat 2 mici principate într-un regat bunicel. A evitat distrugerea țării de către turci, ruși și nemți. A eșuat însă în pragul celui de al II-lea război mondial. La fel se poate spune și despre Polonia, Cehia, Germania, Italia, Grecia, Franța, Spania. Eșecul din perioada anilor 40 nu ne aparține ci e legat de condiții externe și ghinioane istorice. Eșecul din perioada fanariotă nu aparține fanarioților (cel mai adesea au adus îmbunătățiri și au modificat în bine legislația și statutul țărilor române. Spre disperarea turcilor aveau un apetit de a se alia cu alte țări creștine și de a trăda Stambului cât ai zice pește). Aparține clasei politice autohtone care supralicita schimbarea de domnie (deh, fanarioții încercau să își stabilească puterea ajutând populația în dauna marilor boieri) în asemenea hal încât turcii au redus de bunăvoie de câteva ori tributul pentru că erau conștienți că nu poate fi plătit. Ceea ce a fost diferit în secolul XVI (cam de la Mihai Viteazul) e că stilul occidental (ce cuprindea muschete și tunuri, libertatea negustorilor și a manufacturilor, libertatea de cunoștințe, educație) era prea costisitor pentru a putea fi importat în trei țărișoare mici (de aceea și legarea de glie a lui Mihai – era disperat să aibă mercenari moderni, cu muschete – costau enorm și nu puteau fi produse la noi).
    Abia când clasa politică autohtonă a înțeles necesitatea de a schimba realmente cursul (după Revoluția Franceză și epopeea lui Napoleon) au făcut un gest superb – și-au trimis copii la Paris. Generația 48 e făcută de toți cei care au înțeles în 1815-1821 că viitorul e în Occident. Și generația aceea a făcut România modernă.
    Orice guvernare tinde să se degradeze. E necesar un feedback corectiv permanent să o menții corectă. În afară de teoriile moderne sunt interesante cele ale lui Platon, Aristotel și Machiavelli. Care susțin, empiric, același lucru. Singurul element care menține o guvernare corectă este feedbackul celor guvernați. De aici valoarea votului în democrație. Pentru că e metoda prin care poți corecta un politician derapat (cu premisa unor alegeri corecte..). De aici succesul republicii romane. De aici pericolul demagogiei.
    PS – atunci când clasa politică nu e suficient de mare pentru a putea alege din ea există o singură soluție: intrarea în politică. Cariera clasică americană – întîi consilier local, apoi județean, poate primar sau guvernator..apoi saltul la reprezentarea în Parlament. Nici un partid nu e capabil să elimine oamenii care au succes în alegeri…

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s