Eddard Stark


AKA Ned Stark.

Pentru prima dată în mulți ani o carte modernă conține un personaj demn de o tragedie antică. Un personaj ale cărui acțiuni sunt determinate de un cod etic și care știe că e condamnat. Și cu toate acestea merge înainte.

Grecii antici credeau că destinul le este trasat de cele trei ursitoare și că nici măcar zeii nu scapă de el. De aceea în toate dramele și mitologia grecească eroii și zeii sunt nevinovați. Pot comite cele mai groaznice fărădelegi și, cu toate că de cele mai multe ori plătesc scump acest lucru, rămân nepătați.

Ned Stark e altceva. Știe că e condamnat, știe că are de înfruntat o lume care nu crede în nimic (bine, crede în putere, bani, etc…) și cu toate acestea merge înainte. Nu are nici o secundă senzația că trebuie să se apere, să se salveze.

Ned Stark e martirul ideal. E cel care trebuie să moară pentru a stabili limitele pâna la care decade lumea.

O, da, a făcut un compromis. Sau mai multe. A acceptat să depună jurământul pentru Zid. Practic e același lucru cu moartea doar că putea fi de folos în altă parte, acolo unde capacitățile și sabia lui erau mai mult decât necesare. A acceptat să nu îi amărască ultimele ore ale regelui cu faptul că nu are urmași legitimi. Și a plătit cu viața asta. A acceptat un post pe care știa că nu îl va putea susține așa cum își dorea. La urma urmelor și Ned Stark e și el om.

Moștenirea sa este însă ceea ce contează. Faptul că a putut să arate că un om poate, conștient, să aleagă să fie corect în ciuda tuturor… (alegerea lui Stanis ca rege e de domeniul fantasticului – nu îi plăcea personajul și detesta viitoarea lui regalitate dar era alegerea corectă conform legilor!) Faptul că a arătat că există asemenea oameni e suficient. Da, autorul s-a inspirat mult din Evul Mediu, din răsturnările de situații caracteristice epocii (trădarea, omorul și masacrele constituie regula și nu excepția perioadei… și totuși câțiva au menținut nostalgia dreptății și legilor romane, bunătatea și umanitatea creștinismului originar și au perseverat către impunerea modelului democratic antic… de aici Renașterea, Reforma, Iluminismul și epoca moderna – nu sunt opera regilor sau a maselor. Sunt opera câtorva gânditori, scriitori și învățați).

Lecția e simplă – dacă tu crezi cu adevărat în justețea poziției tale, propria moarte nu va împiedica triumful ei… al poziției 🙂 !

Ned: I followed you into war, twice. Without doubts, without second thoughts. But I will not follow you now. The Robert I grew up with didn’t tremble in the shadow of an unborn child.
Robert: She dies.
Ned: I will have not part of it.
Robert: You’re the King’s Hand Lord Stark, you will do as I command or I’ll find me a hand who will.
Ned: And good luck to him, I thought you were a better man.
Robert: Out, damn you, I’m done with you! Go, run back to Winterfell! I’ll have your head on a spike!

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s