7 păcate


Moraliştii de 2 lei ai bisericii creştine (deh, morala Noului Testament e un pic cam grea, puţini sunt capabili să o înţeleagă – majoritatea aleg codul lui Moise în loc de ceea ce aduce de fapt, într-un mod revoluţionar, pâna şi azi: iubire, iertare, dezvoltare) au scos la bătaie aşa numitele 7 păcate capitale:

1. Mândria – văzută în opoziţie cu smerenia… Ce mai păcat.. termenul mai apropiat în româna ar fi trufia. Atât doar că  a fi smerit inutil e o tâmpenie. Înseamnă subestimare. În mod normal trebuie să fim mândri de noi înşine, aşa cum suntem. Păcatul apare când ne batem joc de noi înşine şi ne considerăm cu totul altfel şi ne mândrim cu ce nu suntem de fapt. Ca atunci când regele e gol…

2. Invidia – alt păcat capital… Invidia în sine nu are cum să fie păcat. Poţi fi invidios şi de fapt tot pe tine te afectează. Aa, momentul în care acţionezi, precum Iago, să distrugi o persoană… Asta ai fi făcut-o şi cu, şi fără invidie. Ai fi făcut-o pentru că aşa îţi e firea, să distrugi. Dacă cineva ţi se pare mai bun, mai drept, mai … atunci calea corectă e să te lupţi cu tine însuţi. Şi invidia poate deveni un motor pentru asta…

3. Iubirea de arginţi – În Evul Mediu, lipsa banilor era o problemă atât de mare încât nici regii nu o puteau rezolva. E o pură ipocrizie să susţii că dorinţa de îmbogăţire era un păcat. Pe măsură ce societatea creşte şi se reglementează accesul la nevoile bazale, nevoia asta scade… Dar de unde să ştie un biet călugar medieval asta….

4. Desfrânarea – iarăşi e o chestiune de … cantitate.  Majoritatea oamenilor sunt monogami. Cu câteva aventuri şi flirturi. O minoritate poligamă sau … zburători din floare în floare… Oricum, it takes two to tango, aşa că… În spatele acestui păcat  se ascunde dorinţa de a controla. Şi cum o poţi face cel mai bine decât îngăduind foarte puţin din instinctele naturale şi umane să iasă la suprafaţă şi generând tone de vinovăţie….

5. Lăcomia – vezi iubirea de bani. Suntem programaţi să acumulăm cât mai mult. 99% din istoria noastră conţine perioade scurte de abundenţă şi perioade lungi de lipsuri… E firesc să mâncăm mai mult decât putem duce. Aaa, dacă am fi vorbit de risipă…. Pe vremea aia nu se risipeau decât oameni….

6. Lenea – Ha! În mod normal ar trebui să muncim doar pentru o perioadă redusă din zi. E firesc să vrei să economiseşti energie, face parte din citeva miliarde de ani de evoluţie. Ar trebui să întindem mâna şi să culegem câteva banane… Dar nuuuu, noi vrem mai mult, muuult mai mult. Sau poate nu. Poate vreau să muncesc 2 ore pe zi, cât îmi trebuie ca să trăiesc. Nu vreau să muncesc 12 ore, ca un robot… Pentru fericirea altora!!

7. Mânia – oooo, ce mai păcat…. Şi revoluţionarii americani sau francezi erau mânioşi. Şi cei care l-au huiduit pe Ceauşescu erau tot mânioşi.

De fapt, acele păcate de mai sus sunt expresia ipocriziei umane şi organizaţionale. În loc să ducă un mesaj care ar fi propulsat omenirea de zece ori mai repede – mesajul iubirii, fraternităţii, umanităţii  – ca orice organizaţie care se respectă biserica şi ipocriţii din jurul ei au preferat să folosească mesajul păcatului şi al vinovăţiei ca să înrobească sute de generaţii. În folosul organizaţiei, of course. Până şi cei mai sinceri lideri ai bisericii erau ipocriţi fără să o recunoască.

Mesajul Noului Testament e un mesaj umanist – pentru că pune fiinţa umană în prim plan. Pentru că omul e scopul suprem. Atât al lui însuşi, cât şi al divinităţii. Au trebuit să treacă 17 !! secole ca acest mesaj să înceapă să fie decodat şi să avem preocupări faţă de noi înşine, faţă de dreptul nostru la fericire, la o viaţă mai bună. E caracteristică pentru creştinism şi derivatele lui (daaaa, islamul e un derivat de creştinism şi iudaism – cu modificăr făcute ca să respingă modelul de bază şi să poată fi vândut unor triburi mai puţin civilizate) respingerea ideii că cine duce o viaţă bună poate fi bun. Cartea lui Iov este permanent foarte greşit înţeleasă. Fundamentaliştii religioşi o înţeleg ca pe o doctrină – fii corect şi, indiferent de ce se întâmplă, nu critica planurile divine. Pentru o societate foarte stratificată, adunată în jurul câtorva lideri, mesajul era esenţial. Pentru că foarte mulţi, contribuiau cu foarte puţin, la bunăstarea câtorva.

Productivitatea azi e muult mai mare. Practic putem contribui pentru fiecare şi mai şi rămâne. Dar metoda de control a oamenilor, brevetată atâtea secole, de atâtea religii, e foarte bună.

Atunci când cineva, mare şef de trib, îţi spune că păcătuieşti, întâi de toate întreabă-l împotriva cui? Împotriva ta, ca om? Împotriva organizaţiei, ca membru? Împotriva celorlalţi, din organizaţie? Împotriva restului umanităţii?

Şi mai întâi de toate întreabă-l cât e de ipocrit! Dacă are răspunsuri la toate întrebările de mai sus, atunci probabil are dreptate. Dacă însă îi lipseşte măcar un răspuns, atunci e un ipocrit. Schimbă-l!

PS – am si studii care dovedesc ca am dreptate – http://blogs.discovermagazine.com/discoblog/2013/04/18/ncbi-rofl-powerful-people-are-bigger-hypocrites/#.Us-QzvRdX-Q

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s