Yojimbo… A fistfull of dollars…


Şi ar mai fi şi alte filme care au aceeaşi temă (pornită de la Carlo Goldoni – Slugă la doi stăpâni).

Dar filmele au o temă centrală esenţială – atunci când eşti slab şi ai doi adversari, cea mai bună metodă e să îi învrăjbeşti…

Este exact ce NU am făcut în iunie şi lunile premergătoare…

Partea cea mai interesantă e că atât MS cât şi CNAS se aşteptau să facem fie acest joc, fie să ne alegem o parte şi să ne aliem definitiv… Dar am procedat româneşte. Nici aliaţi fideli, nici nu ne-am văzut interesele…

În Yojimbo, starea de sărăcie şi de mizerie a locuitorilor e atât de evidentă încât te întrebi de unde au cei doi baroni locali resurse pentru plata haidamacilor. În realitate, starea de sărăcie mefistă abia începe să îşi facă simţită prezenţa. Scăderea continuă a finanţării, atât prin reducerea plăţilor cât şi prin inflaţie, creşterea preţurilor. Pe undeva s-a ajuns la nivelul anului 2007. Din păcate nivelul continuă să scadă…

Şi sărăcia e cea care opreşte oamenii să înţeleagă că doar sprjinindu-l pe Străinul fără Nume pot spera la mai bine. În filme, Străinul se descurcă. În viaţă avem o problemă: CNAS şi MS nu se pot distruge reciproc, oricât şi-ar dori-o.

Rezultatul schimbărilor de strategie şi a lipsei de diplomaţie s-a văzut în iunie. CNAS a fost fermă (până atunci a fost laxă şi dispusă la negocieri – atitudine permanent adoptată, din 2010) iar MS a vrut să taie macaroana CNAS prin adoptarea unor norme mai blânde, fără însă a depăşi limitele CNAS… În loc să fim arbitri, am devenit minge de ping-pong.

Şi uite aşa, în loc să obţinem o victorie aşteptată şi dorită de toţi (susţinerea a fost largă, foarte largă. Atât a colegilor cât şi a presei. Şi pentru prima dată colegii şi-au asumat clar şi riscul pierderii unei luni la factură, fără să plângă prea tare).

Vom reuşi oare la anul, o nouă mobilizare? Da şi nu. Da, dacă leadershipul nu va mai fi şovaielnic şi va înţelege că pactele şi înţelegerile făcute în spatele uşilor închise nu au valoare. Nu, dacă leadershipul va fi fricos…

Ce am avea de câştigat la o nouă ridicare la oaste? Multe. În plin an electoral… orice scandal constituie o palmă dată guvernului. Chiar dacă pierzi. Pentru că voturile pierdute prin oprirea mişcării trebuie plătite mai scump la alegeri. Şi atunci calculul guvernului e simplu: cât pierd dacă le dau ce vor, fără scandal şi cât pierd dacă le opresc scandalul….

PS: meditaţi la cuvintele lui Ramon (Gian Maria Volonte) – atunci când un om cu un Colt 45 întâlneşte un om cu o puşcă, omul cu pistolul este un om mort…Şi la soarta lui Ramon, omul cu puşca….

Anunțuri

One thought on “Yojimbo… A fistfull of dollars…

  1. Simt nevoia sa adaug ceva la ,, leadershipul nu va mai fi şovaielnic şi va înţelege că pactele şi înţelegerile făcute în spatele uşilor închise nu au valoare.” : Si daca leadershipul va avea in viata lui un personaj activ , stresul .
    Si mf-istii au nevoie din cand in cand de personajul stres, mai ales cand vor sa adoarma pe perna capitatiei.
    Stresul …ca personaj din basmul progresului.

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s