Deficit de democratie….


To whom it may concern…

Acum 8-9 ani de zile am pasit intr-o lume noua. Am aflat la sedinta de asociatie de existenta unei liste de discutii intre medicii de familie. Pe acea vreme internetul era un lux pe care putini si-l permiteau iar nevoia de comunicare ma obliga sa ajung de 2-3 ori pe saptamina intr-un internet cafe, in care citeam cu nesat, ce se mai discuta si care sint vestile care ne privesc. Era singura cale de comunicare. Si da, am pacatuit si eu, ca orice neofit, postind intrebarea fundamentala: de ce nu reusim sa ne unim, de ce e atit de greu sa facem pasii necesari? Intrebare care venea dupa esecul de a impune nesemnarea contractelor, desi contractele anterioare ne protejau perfect, fiind prelungibile automat…. Si am fost vehement, dind exemplul modelul razboiului american de independenta…

Ulterior am invatat, the hard way, ca asa sint oamenii. Lipsiti de curaj, dornici sa se protejeze pe ei insisi si, mai ales, dornici sa isi asigure orice avantaj, oricit ar fi el de mic, in fata celorlalti colegi… Pentru ca, ulterior am aflat de la Darwin incoace, cei mai periculosi competitori din punct de vedere evolutiv nu se afla in afara unei specii ci in interiorul ei. E mai important pentru un medic de familie sa ii dea in cap colegului (incepind cu furtul de pacienti, vinzind parafa sub pretul pietii si terminind cu … mai bine nu spun, nu inca!) decit sa inteleaga ca specia umana a progresat doar pentru ca a lucrat cooperativ, aparindu-se impreuna de leopard si nu punind piedica semenului, sa fie respectivul mincat de leopard….

Eu recunosc ca am fost mai prost. Am incercat intotdeauna sa pun in balanta atunci cind am facut o propunere avantajele si dezavantajele, am incercat sa nu favorizez ruralul in dauna urbanului, primarul impotriva nespecialistului sau alte asemenea lucruri. De asemenea am incercat intotdeauna sa vad mai departe decit contractul imediat si care sint perspectivele pe termen lung ale specialitatii noastre. Pentru ca, iarasi am invatat, ca noi nu ne luptam pentru 1 an, nu ne luptam pentru 2 ani ci pentru 50 de ani de acum inainte. Poate 30, daca tragem cu totii la aceeasi caruta. Da, unii vor cobori din caruta asta cu mult inainte de ajunge la destinatie. Altii nici macar nu o vor vedea ajungind la destinatie… Ei si? La nivelul a 50 de ani nici eu, destul de tinar, nu sper sa mai fiu in viata…. Cu toate acestea ramin acelasi partizan ferm al unitatii mefiste si al organizarii corecte si consecvente. E singura solutie…

Anii au trecut si am aflat ca oamenii una predica si alta fac, ca sint capabili sa te stringa in brate si in acelasi timp sa iti infiga cutitul in spate, ca daca vrei sa cunosti caractere le oferi putere. Da, recunosc, am avut surprize placute, putine e adevarat, dar care au contrabalansat din plin cele multe neplacute. Si am mai invatat ca oamenii puternici sint acei oameni care accepta critica, care primesc feed-back, care inteleg ca lidershipul nu e un dar divin ci e doar o incredere conferita de colegi, care, chiar si atunci cind au dreptate, nu se folosesc de asta ca sa arunce anatema asupra altora si care se folosesc de puterea lor ca sa ii ajute pe altii nu sa fie power-brokeri si care inteleg ca modestia este o reclama mai buna decit autotrimbitarea meritelor, oricare ar fi ele….Am invatat ca cei mai pretiosi colegi sint cei care te critica si nu cei care te aduleaza, ca cei mai buni sint cei care ramin constanti si care te primesc atit in culmea gloriei cit si in culmea deznadejdii…

Si toate astea ma aduc la balamucul care se desfasoara de citeva luni bune. Si se desfasoara pentru ca ducem lipsa de oameni puternici, pentru ca ducem lipsa de lideri, pentru ca ducem lipsa de democratie… Pentru ca unii, foarte putini muncesc (si munca lor e criticata, tocmai pentru ca exista) si altii, foarte multi, nu fac aproape nimic. Nici macar nu se duc la sedintele de asociatie si patronat, nu isi platesc cotizatiile dar au tupeul sa ceara socoteala. Sint altii, multi cu functii (fara continut, pentru ca nu au mai avut demult alegeri sau sedinte de asociatii/patronate) care considera ca functia creeaza organul (Darwin zice pe dos, dar ei sint mai tari ca Darwin) si ca automat sint calificati sa reprezinte 12 mii de oameni, oameni neintrebati de altfel ce parere au… Iar daca, intimplator sint intrebati, sint tratati ca o cantitate neglijabila… (retoric, citi din cei care veti citi aici mesajul, va cunoasteti statutul propriei asociatii/patronat?).

Dar cel mai mult ma doare cind se asuma merite individuale pentru diverse actiuni desi in spatele lor sta hotarirea a 12 mii de oameni. Ca fara acesti 12 mii de oameni, functiile ar fi zero, capacitatea individuala ar fi perfect neglijata si ne-am intoarce acolo de unde am plecat. La tarcul mefist cu 20-30 de oameni, la cearsaful lui Percelli si la spinarile plecate si care semneaza orice li se pune in fata. Nimeni nu e mai presus de cei 12 mii. NIMENI!

Dragi colegi mefisti care nu intelegeti contrele si bumbacelile, aveti o cale prin care sa puteti pricepe despre ce e vorba. Mergeti la sedintele de asociatie si patronate si cereti-le sefilor sa va faca darea de seama despre ce s-a discutat in Senat si Adunarea Generala si sa va motiveze voturile pe care le-au dat. Sefii vostri sint alesii vostri si trebuie sa va raspunda… Si intrebati-i si despre ordinea de zi de la Senat sau Adunarea Generala si cum vor vota. Si, mai ales, votati voi ce mandat le oferiti pentru Senat sau Adunarea Generala.

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s