Descriptio liderum medicum familiae Romaniae


După o lungă şi foarte imatură chibzuinţa… am zis că merită văzută descrierea liderilor mefişti. Sunt câteva categorii care lipsesc, sunt câteva categorii care nu prea au echivalent în practica. Nu încercaţi să identificaţi personajele. E drept, liderii actuali şi foşti, au contribuit la crearea tipurilor dar nici unul nu se regăseşte integral într-o descrie… Doar râdeţi şi … poate vă dă de gândit…

 

Primum – De sefum asociatiae

  1. Lider de tipul “omul cu stampila” – model istoric: Ludovic al XVIII – este recunoscut de puterile straine ca reprezinta Franta dar francezii habar nu au ca exista.
    1. Indiferent de numarul de medici din judet are in jur de 20-25 de oameni inscrisi in asociatie.
    2. Poseda stampila, cont la banca, ceva bani din sponsorizari (multe sint autosponsorizari).
    3. Participa la sedinte de senat si voteaza dupa cum ii tuna.
    4. Daca cei de la casa, dsp, presa au nevoie de o declaratie privind mefistul isi aduc aminte odata pe an sa il intrebe cite ceva.
    5. Nu face nimic deci nu poate fi criticat ca greseste.
  2. Lider de tipul “asociatia sint eu” – model istoric: Stefan cel Mare – este atotputernic, nu are colaboratori ci, cel mult, executanti.
    1. Are foarte multi inscrisi in asociatie
    2. Are sedinte dese cu accent pe informare, hotaririle sint luate intotdeauna in afara sedintelor.
    3. Este activ in presa si in relatia cu autoritatile
    4. Nu deleaga aproape niciodata nimic.
  3. Lider de tipul “bun si asa” – model istoric: regii merovingieni inainte de Carol cel Mare – toata lumea stie cine e seful dar nimeni nu il asculta
    1. De obicei are propriile interese si este ales pentru ca nu deranjeaza pe nimeni
    2. Nu se implica deloc si isi lasa colaboratorii sa se ocupe de probleme punctuale de management fara de care nu se poate.
    3. Colaboratorii nu se coordoneaza iar sedintele de asociatie ori nu exista ori au un numar infim de participanti
    4. Da foarte frumos in prezidii, comitii si comitete
  4. Liderul de tipul “dictator”  – model istoric: Napoleon – stie ce vrea, isi foloseste eficient colaboratorii dar nu accepta ca poate gresi
    1. Este activ, prezent, cu acceptare larga
    2. Are multi colaboratori, folositi eficient
    3. Asociatia este mentinuta la zi, informata.
    4. Consulta dar ia hotaririle singur, nu accepta ca poate gresi iar daca cineva i se opune este inlaturat fara mila
  5. Liderul de tip “democrat” – model istoric: George Washington – stie ce trebuie, isi foloseste eficient colaboratorii, creeaza colaboratori, consulta  permanent
  1. Este activ, venit la putere dupa alegeri
  2. Are multi colaboratori si ii roteste permanent
  3. Tine sedinte dese, in care supune la vot cursul actiunilor
  4. Este capabil sa ia hotariri si fara acceptul maselor dar le consulta ulterior.
  5. Este larg acceptat si foarte stimat.

 Secunda parte – De locotenentum sefum asociatiae

 

  1. Vicepresedintele de tip “molie” – a fost ales odata in functie si a ramas acolo. Model istoric – majoritatea vicepresedintilor americani – daca nu moare liderul ei nu exista.
    1. Nu face nimic deci nu greseste niciodata
    2. Nu participa la procesul decizional dar este mindru atunci cind sint succese
    3. Nu da niciodata declaratii si, daca este trimis la vot în senat, suna de zece ori acasa sa intrebe cum voteaza
  2. Vicepresedintele “Richelieu” – model istoric – vezi numele 🙂 . Fara el asociatia moare
    1. Nu iese in evidenta decit ca sa spuna cit de mult munceste si cit de mult se sacrifica pentru asociatie
    2. La sedinte este intotdeauna in afara prezidiului, stind permanent de vorba cu toata lumea
    3. Presedintele are rol decorativ, toate deciziile ajung la vice.
  3. Vicepresedintele “Necker” – model istoric – vezi numele – are reputatia unui tehnocrat perfect dar are nevoie de un presedinte puternic
    1. Niciodata nu decide, intotdeauna propune
    2. Are solutii excelente teoretic dar nu intotdeauna fezabile
    3. Aria de cunostinte este vasta dar rareori o expune public.
    4. Atunci cind solutiile sale sint in opozitie cu trendul prefera sa dispara, chiar daca solutiile sale sint mai bune
  4. Vicepresedintele “diplomat” – model istoric – Talleyrand
    1. Este maestru al negocierilor, stie ce sa spuna permanent
    2. Nu are ce cauta cu micii membri, treaba lui e doar prin cercurile inalte ale oficialitatilor locale si ale elitelor din alte judete
    3. Stie sa faca permanent compromisuri care, ciudat, il promoveaza permanent in ciuda “esecurilor” unor negocieri
  5. Vicepresedintele “delegat” – model istoric – diplomatia romaneasca – traieste pentru a “reprezenta”
    1. Scopul alegerii sale e de a fi membru permanent in diferite comitii si comitete
    2. Acolo este foarte decorativ, uneori spumos dar gaunos
    3. Nu rezolva niciodata nimic dar se bate permanent cu pumnul in piept
  6. Vicepresedintele – model istoric – maresalul Davout.
  1. Stie sa respecte ierarhia dar stie si sa isi impuna parerea atunci cind e mai buna
  2. In absenta liderului se comporta ca un lider autentic
  3. Este de neinlocuit.
Tertia parte – De secretaribus
  1. “Omul invizibil” – dupa cum il arata numele, exista dar.. atit
    1. Apare in acte dar atit
    2. Nimeni nu l-a vazut vreodata in afara de raportari
    3. Actele se fac prin mila cui se nimereste, daca se fac
  2. Secretarul factotum – model istoric – Guillaume de Nogaret (unul din “prajitorii” templierilor)
    1. Stie tot, face tot, este peste tot
    2. Daca ceva nu trece prin secretariat atunci acel ceva “nu exista”
    3. Tot boardul e la mina sa pentru ca mina sa e cea care imparte totul
    4. Stie sa procure orice dar are grija sa precizeze ca “o fac doar pentru tine”
  3. Secretarul de sedinta – model istoric – nu are, pentru ca e anonim
    1. Apare doar la sedinte si acolo scrie in 2 cuvinte procesul verbal
    2. In afara sedintelor nu exista, nu participa
    3. A fost ales pentru ca trebuia sa existe cineva pe postul acesta in board
  4. Secretarul – model istoric – Bourrienne
    1. Stie ce trebuie sa faca si face
    2. Toate hirtiile sint in ordine si la locul lor
    3. Pe linga sarcinile din fisa postului isi asuma si altele si e o voce ferma in board
    4. Nu este pus niciodata in situatia de a spune : “nu stiu”.

4 thoughts on “Descriptio liderum medicum familiae Romaniae

  1. Nu exista si lideri … neincadrati in tipare (imi place sa-i numesc ,,netipariti”) ?
    Adica unul pe care eu mi-l aleg (ptr ca-l apreciez , ptr ca-l cunosc ca fiind bun , ptr ca-l simt pretios si ca ma poate conduce spre bine) sa-l urmez . Si daca mai multi dintre noi si-l aleg pe acelasi , si-l urmeaza ….el devine lider .
    Lider neoficial si electorat neoficial.

    • Ba da. Cu exceptia ultimului din fiecare serie de mai sus, celelalte tipuri sint exemple mai degraba rele. Nu toti liderii se muleaza pe tipologiile de mai sus. Multi sint incrucisari si, in mod cert, mai exista subtipuri pe care nu le-am atins.
      Ce e interesant e ca toti cei citati ca fiind exemple bune (Washington – ca presedinte, nu ca sef de armata!, Davout – atit ca guvernator cit si ca lider militar! cit si Bourrienne – secretar loial si inteligent) au trait in cam aceeasi perioada de timp. O perioada in care necesitatea organizarii si apropierea de timpurile moderne e suficient de mare, respectiv … apropiata! Daca ar fi sa gasesc echivalente de secol XX pentru sef o propunere necesara e Eisenhower, pentru vice – ar fi varianta Bradley sau Luddendorf (ultimul doar in perioada in care a lucrat cu Hindenburg) iar pentru secretar poate Eden.
      Idealul insa este cel exprimat de tine – un lider pe care sa il urmezi pentru calitatile lui si pentru capacitatea de a crea opinii (formatorii de opinii sint primul pas spre lider). Insa la cele spuse de tine trebuie adaugat talentul organizatoric si cel diplomatic (poate, ca a treia calitate necesara, cea de a gasi colaboratori).

Dacă ai ceva de spus, comentează!