Frigate has arrived….


Cunoscătorii, cei ce au jucat Dune II, ştiu despre ce e vorba…

Pentru ceilalţi – o scurtă prezentare. E vorba de un joc, pompos botezat Real Time Strategy, în care misiunea jucătorului e de a colecta resurse (spice – melanj) cu ajutorul harvesterelor, de a construi pe putinul teritoriu solid rafinării de melanj, uzine de energie şi fabrici de armament. Te aperi cu ziduri şi lansatoare de rachete şi produci diverse trupe. Scopul e sa manageriezi cât mai bine conflictul astfel ca resursele sa fie cât mai eficient folosite. Cantitatea totală de melanj e finită. Toate trupele erau preluate din universul Dune. Aveai ornitoptere, aripi şi House of Ix. Erai fie Atreides, fie Harkonnen, fie o a treia facţiune, denumită Ordos… În ultima bătălie întilneai sardaukari, fremeni…. Frumuseţea jocului consta în explorare şi descoperirea de tipuri noi de unităţi. Cam până la mijlocul numărului de misiuni. Apoi începeau dificultăţile: mai puţin melanj, mai mulţi viermi de nisip (destructibili 😦 ) şi duşmani gata evoluaţi şi mult mai puternici. În general era vorba de un echilibru între investiţia în recoltare (un harvester costa mult, echivalentul a 3 sau 4 unităţi puternice de luptă şi trebuia cumpărat repede. Primul era gratuit. Dar nu era suficient), în construcţii (mai multe fabrici, mai multe lansatoare de rachete in defensiva, etc) şi în trupe (atât pentru apărare cât şi pentru atac). Investeşti prea mult în construcţii şi rămâi fără resurse pentru atac. Şi tot aşa. Mai ales cu un inamic care nu te lasă în pace 🙂 .

Una din facilităţile implementate era existenţa fregatei. Capacitatea de producţie era limitată. Dacă aveai suficient melanj puteai comanda trupe (costau mai mult decât cele produse autohton) dar aveau un avantaj imens. Erau livrate odată. Astfel producţia autohtonă era în serie. Aveai nevoie de 5 tancuri…. Insemnau 5 unităţi de timp. Timp în care şi inamicul producea la fel sau chiar mai multe… Dar fregata îţi aducea cele 5 tancuri comandate toate odată. Ceea ce însemna un avantaj tactic imediat. Focul lor concentrat putea distruge atacatorii ce veneau în şir indian.

Momentul în care aveai suficiente resurse să apelezi la fregată şi întârzierea cu care veneau (timpul era aleatoriu, uneori întârzia destul de mult) era deja un moment în care victoria putea fi anticipată deşi nu era încă nimic câştigat. În momentul în care trupele comandate ajungeau pe câmpul de luptă se auzea o voce feminină: Frigate has arrived

În acel moment puteai socoti că victoria e doar o problemă de timp…

Una din tacticile mele favorite consta în erodarea inamicului: foloseam o linie de apărare puternică din tancuri şi lansatoare de rachete, la care se adăugau lansatoarele de rachete statice… Tentaţia inamicului era de a ocoli această linie şi de a ataca partea de construcţii (în special rafinăria de melanj. De aceea aveam 2 … fiecare venea cu un harvester gratuit… O rafinărie costa 200, un harvester 5000. Practic cumpăram un harvester cu 200… Atât că ocupam teren preţios. Dar 2 harvestere însemnau, la început, de două ori mai mult melanj, deci o capacitate dublă de construcţie …). Şi erau decimate de linia de apărare. Sosirea fregate îmi permitea să capăt o armată cu care să atac inamicul fără să renunţ la propria apărare… Şi prima mea ţintă nu erau rafinăriile sau uzinele de armament… Ci harvesterele inamicului. Costau mult. Da, erau inlocuite gratuit. Dar … dura. Timp în  care nimeni nu recolta nimic. Deci… inamicul se epuiza pe frontul meu de apărare şi nu reuşea să îşi mai înlocuiască pierderile…. În citeva minute urma dezastrul… Nu mai avea forţă de atac, nu mai era capabil să se apere…

Foloseam o strategie eficientă dar… lentă. Pentru că nu doream să am pierderi proprii. Sau mă rog, reduse la limită (tot pentru cunoscători – am terminat o campanie Warcraft I, cu oamenii, în care am pierdut doar patru unităţi. Pentru că am încercat să demonstrez că se poate câştiga conservând propriile trupe).

Dar sentimentul de victorie, sentiment care apărea atunci când auzeam vocea aceea: Frigate has arrived! era de neînlocuit. atunci nu mai conta strategia, nu mai conta tactica… Conta doar că toate calculele au fost corecte şi deciziile bune. Conta ca marşul spre victorie nu mai putea fi oprit…

Până şi azi, atunci când se întâmplă ceva mult aşteptat, mai şoptesc frigate has arrived… 

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s