Nu au murit toţi vikingii din Jomsburg…..


Pe când eram de vârsta lecturilor masive era o carte, Vikingii, de Frany Bengtsson. Se găsea în orice bibliotecă. Pentru 12 ani era o lectură superbă (deh, Rodnabba şi Blatunga…pentru cunoscători).

Dar şi adulţii au multe de reţinut de acolo. În particular e o scenă descrisă acolo în care nu am crezut. Până săptămâna trecută.

Întâi scena: e vorba de o promisiune făcută de o căpetenie vikingă din Jomsburg că se va căsători cu frumoasa fiică a unei alte căpetenii. Deşi viitorul socru e încântat de ginerică se vede nevoit să îl refuze deoarece fiica era deja promisă altui viking de frunte. Cum vikingii nu ştiau multe, dacă nu se poate cu voie atunci… fără de voie. Ginerică adună repejor o ceată de vikingi din Jomsburg şi pleacă la luptă, promiţând public că va reteza capul celuilalt peţitor şi că, odată cu mâna frumoasei, va obţine şi conducerea de la tata socru.

Spre ghinionul lui celălalt pretendent e un om cu conexiuni drept pentru care face rost de aliaţi puternici şi, din toată ceata din Jomsburg, rămân doar 12, aliniaţi pe un buştean şi aşteptând resemnaţi să le fie taiate capetele. Sunt aliniaţi în ordinea importanţei, ginerică fiind lăsat ultimul. Celălalt peţitor, absolut încântat, ia o secure şi începe harşt, harşt să reteze capete. 1, 2, 3…

În acest moment povestitorul se întrerupe pentru a bea o bărdacă de bere, prilej pentru ascultători să remarce că a scăpat foarte bine, cu gâtul intact, atâta vreme cât poate bea.

Revenind la firul epic, povestitorul spune că, având un păr lung şi frumos, a cerut ca acesta să nu fie mânjit în momentul în care i se va fi tăiat gâtul. De fapt dorea sa ramână cu ceva deosebit în memoria vikingilor. Râzând, căpetenia învângătorilor îi acordă favoarea şi cumnatul călăului îi prinde părul la spate. Doar că… în momentul loviturii, povestitorul îşi trage capul astfel încât lovitura de topor retează … mâinile cumnatului… Fiind vikingi toţi cei prezenţi izbucnesc în râs, cu excepţia, evidentă, a călăului şi a celui proaspăt ciungit. Tot în hohote, căpetenia învingătorilor îl graţiază pe povestitor, pentru bună purtare vikingă în faţa morţii. Povestitorul rămâne ferm şi spune că nu doreşte graţierea, atâta vreme cât ceilalţi vor muri, adăugând că nu au murit toţi vikingii din Jomsburg.

Tot râzând căpetenia stă în cumpănă. În acest moment călăul se decide că dacă mai aşteaptă s-ar putea să fie graţiat şi rivalul. Drept pentru care se năpusteşte spre ginerică. Cum însă unuia din cei 7 rămaşi i se pare incorect ca ginerică să moară înaintea sa, se aruncă în faţa călăului, acesta se împiedică şi cade exact în faţa lui ginerică. Fără efort, ginerică ia securea şi îi retează gâtul. Apoi spune: deja mi-am îndeplinit o parte din legământ şi… nu au murit toţi vikingii din Jomsburg.

Odată cu moartea contracandidatului nu mai exista nici o piedică. Cei 7 rămaşi sunt graţiaţi, ginerică se căsătoreşte cu frumoasa dorită, tata socru cedează conducerea unui ginere aşa vrednic iar căpetenia mai mare e foarte bucuros să aibă un ajutor nou (dacă ar fi fost o carte corporatistă am fi vorbit de masacrarea unui vice şi înlocuirea lui cu altul)…

Teza poveştii e dublă. Prima şi cea mai evidentă e că, indiferent de gravitatea situaţiei, nu se ştie niciodată că ai pierdut definitiv (mă rog, primii 5 de pe buştean ar putea avea altă părere). Oricât ar fi de disperată situaţia există şi posibilităţi de a ieşi. Dar există o teză ascunsă, care nu e atât de evidentă – aceea că dacă vrei să scapi trebuie să faci ceva. Orice. Chiar şi să mori frumos. Pentru că ceea ce te salvează este acţiunea. Oricare ar fi ea.

Deci dacă e să pleci, trebuie să o faci di granda … Pentru că atunci chiar poţi avea şansa nu numai să ieşi frumos din scenă ba chiar să şi rămâi pe scenă în rol principal. E o lecţie pe care am înţeles-o abia săptămâna trecută. Că de ieşit din scenă pe tăcute e uşor. De ieşit cu scandal e mai greu. De ieşit frumos e mai greu.

Dar…. nu au murit toţi vikingii din Jomsburg!

Anunțuri

5 thoughts on “Nu au murit toţi vikingii din Jomsburg…..

  1. Completez cu o nuanțare: nu-i totuna să fii scos, sau să ieși de bunăvoie! Dintr-o luptă în care tu însuți te-ai băgat, pe care ți-ai asumat-o, poți să ieși frumos. Categoric. Fie cedezi sportiv recunoscându-l pe adversar ca fiind mai bun, fie deja la podea, luptând pîn la capăt, pentru frumusețea jocului. Atunci cînd ești, însă, scos de cineva pe care nici nu îl visai adversar, dintr-o luptă despre care nu aveai habar că există,ei, atunci…datele problemei se schimbă!

  2. Păi cam aşa păţiră vikingii din Jomsburg. Nu se aşteptau la lupta cu o altă căpetenie. Se aşteptau doar la tata socru şi la celălalt pretendent…
    Dar… nu au murit toţi vikingii din Jomsburg!

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s