Cu spatele la zid sau cu spatele la mare…


Azi am citit o referinţă despre viziunea japono-chineză asupra spatelui la zid…

Se pare că ei văd altfel lucrurile… Pentru noi, a fi cu spatele la zid e finalul… Nu mai ai unde să te retragi. Ori eşti victorios, ori mori…

Ei bine, există ceva mai rău decât spatele la zid. Pentru că, spun ei, de bine de rău, pe zid te poţi sprijini. Îţi protejează spatele şi îţi oferă un punct de sprijin…

Dar, dacă eşti cu spatele la mare, îţi lipseşte şi acest punct de sprijin. Pur şi simplu te poţi răsturna pe spate, te poţi îneca…

Povestea vine dintr-o luptă de pe vremea dinastiei Han. În care un mare războinic şi-a pus oamenii să lupte cu spatele la mare…. Fără sprijin, fără cale de retragere… Doar ei şi disperarea….

No exit strategy…. To live you have to win. Or you die…

They lived…

Anunțuri

12 thoughts on “Cu spatele la zid sau cu spatele la mare…

  1. Nu fiecare imbucatura de pita cu pateu este o fila rupta din istorie, Adi! La o extrema asez talentul tau scriitoricesc, dublat de cultura-ti solida. La o alta extrema asez viata reala, cu simplitatile ei- mobila din sufragerie, cheful cu matusa, postasul pilit care uita sa aduca pensia bunicii, meseria aleasa, craciunul cu brad, sosetele ude de ploaie. Acestea cumulate sunt viata si, cu toata eruditia ta, nu vei gasi corespondent in istorie pentru tocana la ceaun urmata de un vin rosu bun si de un pat confortabil. Adi! Lucrurile sunt chiar mai simple decat par! Rostul inteligentului este sa le simplifice in favoarea lui. Fa-o acuma! Simplifica in favoarea ta. Te rog…

  2. Aditzu, esti iubit, absenta ta a generat o umbra trista , pe toate listele, ai multi prieteni…
    Nu te necaji, viata e frumoasa si scurta si se poate trai foarte bine si fara framintarile federatiei. Ne-au dovedit-o proprii colegi, cei „premianti”.
    A fost o etapa, a unei invataturi, s-au platit politele altei vieti, mergi mai departe, rizi la lumina, soare , flori, la cerul instelat, bucura-te!…
    Nimic nu e etern, ne transformam continuu, urcam… musai… n-avem de ales!…
    Urcusul nu e usor, insa… Si stii , de ce? Pentru ca Pamintul acesta e atit de frumos si nu ne induram sa-l lasam…
    Fiecare etapa are insa farmecul si zbuciumul ei… si invataturile ei…
    cu drag, Doina Mos

  3. Aici te contrazic… Viaţa nu e simplă. Viaţa e complicată şi plină de neprevăzut. Pot găsi oricând în istorie o corespondenţă pentru lucrurile simple… Talentul asta face, transformă lucrurile complicate în lucruri simple…
    Numai că viaţa reală nu poate fi simplificată. Viaţa reală e ca fractalii. Fiecare parte e asemănătoare cu întregul dar… diferită. Şi pe măsură ce te apropii vezi că există detalii.. Iar apropierea continuă la infinit. Mintea noastră nu poate face faţă nivelului vieţii şi atunci trebuie să simplifice… Folosim concepte… Cu cât eşti mai talentat cu atât simplifici şi conceptualizezi mai bine şi eşti mai uşor înţeles…
    Doar că acest lucru nu înlocuieşte viaţa…
    Un exemplu: dacă vorbesc de o frecvenţă dizarmonică, de un anumit tremolo şi de efectul lor asupra psihicului uman e greu de presupus la ce mă refer. Dar dacă vorbesc de urletul de lup, într-o noapte de iarnă cu lună deja … Sunt aceleaşi lucruri. Faptul că sunetul emis de lup este altfel structurat creează pentru mintea umană o senzaţie extrem de neplăcută (din aceeaşi categorie cu scrâşnetului cretei pe tablă). Dar explicaţia ştiinţifică pierde din farmecul imaginii conceptuale, cu sania fugind de haita de lupi în timp ce lupul alfa urlă cu luna în spate…
    http://en.wikipedia.org/wiki/Mandelbrot_set
    Urmăreşte doar imaginile… sint excepţional de frumoase. E un exemplu de fractali.

    • „Talentul asta face, transformă lucrurile complicate în lucruri simple…” iata Adi, cu analiza pe text, ca de fapt nu ma contrazici! Tu analizezi, dar fara sa ma contrazici de fapt. Esti talentat, inteligent si special. Daca nu intorci aceste calitati in favoarea ta, ele devin balast. Chiar mai mult decat balast- devin arma de autodistrugere. Si asa, ca intre „confrati literati”, te rog( o fac pentru a doua oara astazi sa te rog) remarca absenta retoricului facil din mesajele mele. Vorbesc adanc, de dragul tau…azi de dragul tau! Te rog sa simplifici atat cat trebe ca sa-ti fie bine, dar mai putin decat sa devii mediocru/semidoct. Eu am facut-o mai demult si doar asa am invins!

  4. Iaca Doina zice cu alte cuvinte cam ceea ce am zis eu! Si invers. Ai intreaga paleta de cuvinte la indemana pentru unul si acelasi mesaj concentrat: „Gata, destul! Hai acasa!”

  5. Incerc sa-mi imaginez ce ai citit tu azi dar eu incep sa-ti scriu de la cuvantul ,,zid” .
    Asa-i ca are importanta daca tu insuti intorci spatele zidului ?
    Ma gandesc ,acum , ca asta poate fi si o alegere. Tocmai acum cand pot si sa spun , cu mana pe inima , ca ..da …deziluziile este bine sa lase urme , mici traume . Pentru ca ele , tocmai traumele, sunt sanse de relansare . Adica…revolutie , ce mai , in viata unui om , debut in alte …,,sfere” .
    Am aflat asta de curand , pe propria-mi piele si de atunci nu ma pot opri sa nu visez , din cand in cand , cate o mica …catastrofa in viata mea.
    Cu toate ca descurcaretii catastrofelor din viata …se zice ca sunt persoanele foarte simple (saraci cu duhul ) si aventurierii , cei ce nu s-au dat in laturi de la a trai tot felul de chestii .

    Dar nu-i problema , asa invatam sa devenim , una -doua , oamenii care simplifica .

    Ai mai auzit pe cineva ,,s-o caute cu lumanarea ” asa cum spun eu acum ?!

  6. Doctore Grom , doctorii-s langa tine …doctori-prieteni , doctori-colegi , ei te stiu , ei te vindeca…noi te stim, noi te vindecam . Ai stiut vreodata ca de multe ori ai fost „vindecatorul ” multora dintre noi ? Poate da, poate nu . Acum e randul tau sa te lasi cu incredere in mainile noastre care te pot sustine cu putere . Unii suntem la fel ca tine, altii total opusi . Priviti insa din afara , toti suntem o apa si-un pamant . Crezi ca esti primul? Sau ultimul ? Capete de tara sunt multe, in viata fiecaruia , uneori e bine sa te faci ca nu le vezi si sa mergi mai departe . Asa scapi si de gustul amar si de durerea din suflet . Priveste inainte si TE vei vedea ca pe singura persoana, cea mai importanta pentru tine , SINGURUL pentru care merita sa faci totul .
    Intrebarea pe care ti-o pui in momente amare este ” de ce ? de ce eu ? unde am gresit ? ce n-am facut sau ce am facut ? ” Raspunsurile sunt subiective , oricine ti le-ar da . Asculta-ti asadar inima si mintea si ia taurul de coarne , corida nu s-a sfarsit , un alt inceput poate fi in orice moment .
    Filozofia ciobanului care se bucura de ploaie , desi ii este tare greu , vine din siguranta lui ca la un moment dat va rasari soarele . E atat de simplu incat poti dezarma pe oricine .
    Cu speranta in prietenie ,
    Adriana Popescu

  7. Da , si cu zidul e o poveste …niciodata nu sti dinainte cat e de gros . Poate fi obstacolul vietii si incepi sa -l darami …si sapi , si darami , te chinui, asuzi , dureaza uneori ani si tot nu-l strapungi …Intro zi esti satul si renunti , fara sa sti ca mai era doar o pojghita subtire de tencuiala si ajungeai dincolo ….daca ai fi continuat .
    Cati dintre noi au reusit sa darame zidurile ? Cati au renuntat ?

  8. Cel mai trist e cand esti sigur ca in spate ai un „zid” de prieteni si de fapt, zidul acela e o „mare” de oameni dezorientati, slabi, tematori….
    Intoarce-te cu fata spre rug si priveste lumina!
    Vei vedea ca pamantul se invarte inca….
    Cu drag, Emic

  9. ,,Trist ” ?!
    Nu …nou ? Adica , da , simtim mai bine viata prin …contraste .
    Mie tocmai asta imi place la personajul principal al acestui blog : ca vede altceva si altfel decat ceilalti , ca uita de algoritm …

    p.s. sa ne gandim ca ,,o mare de oameni … ” are reactie sigur imprevizibila la schimbarile din viata .

    Ligia

    • Acum,in acest moment al serii calduroase de iulie,nu consider ca a fi cu spatele la zid e finisul,nu vreau sa accept asta,in acest moment.Pentru ca sunt o balanta si traiesc dupa momente,ca si tine.Acum,in acest momment consider ca a fi cu spatele la zid,trebuie sa gandesti ca ai in spate o forta,o putere care nu cade usor,zidul nu se ridica intr-o zi ,se ridica intr-un veac(imi place sa gandesc asa,acum0,poate maine voi fi si eu pe partea intunecata a lunii,dar stiu sigur ca eu atunci voi striga,voi striga la voi(cum am mai strigat),la prietenii si colegii mei de aici,voi spune ca am nevoie de „oameni,de suflete’pentru ca ma simt incoltit de imensitatea zidului din spatele meu,si stiu sigur,dar sigur stiu asta, ca o mana va veni si-mi va oferi flori,acele flori care ar putea fi ultimele sau primele,acele flori care imi trebuiesc ca sa vad ca de fapt in spate am o mare de iubire, nu un zid de netrecut .
      Cred ca am pierdut un pic firul,sau poate nu,dar stiu sigur ca Adrian Gromm nu este singur,si pentru ca nu este singur nu trebuie sa se simte singur.De fapt oamenii sunt asa cum se simt,daca se simt frumosi,sunt frumosi,daca se simt curajosi,sunt curajois,daca se simt eroi sunt eroi,doar ca ei uita uneori acest lucru,din cauza oboselii,sau din alte cauze,dar noi sunteme aici sa spunem ca nimeni,dar nimeni pe lumea asta nu trebuie sa se simta singur,si cu atat mai putin un OM ca tin,Adrian.
      Indiferent ce ai suferit,indiferent ce ai pierdut,ia-ti putere din ochii copilului tau,scvolo este puterea parintilor,acolo este oglinda lor adevarata,de fapt doar parerea lor conteaza pe aceasta lume.
      Gata
      p.S.Cere-mi sau nu-mi cer flori,ti le ofer oricum meriti

  10. Şi arzi şi te-ndoieşti şi crezi,

    te frângi şi iarăşi dai seminţe,

    între miresme şi căinţe,

    între ispite şi zăpezi.

    Şi urci din bezne în credinţe

    Şi cazi în noapte din amiezi.

    Şi arzi şi te-ndoieşti şi crezi,

    te frângi şi iarăşi dai seminţe.

    Şi-ţi faci din patimă velinţe,

    te surpi, te-ntuneci, sângerezi,

    Şi fulgeri iar de năzuinţe…

    Te frângi şi iarăşi dai seminţe,

    Şi arzi şi te-ndoieşti şi crezi.

    Domnul întăreşte paşii
    omului, când Îi place calea
    lui; dacă se întâmplă să
    cadă, nu este doborât de
    tot, căci Domnul îl apucă
    de mână.
    Psalmul 37:23,24

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s