Vai de cei înfrânţi…


Remarca asta a făcut-o Brennus. În mod cert e apocrifă (nu că nu ar fi fost capabil să o facă ci doar că e o invenţie romană ulterioară, pentru a-şi justifica propria atitudine faţă de cei pe care i-au învins, la rândul lor).

Cineva a comparat 1-10 iunie cu un joc la Casino şi a avut dreptate. Orice conflict e un joc de acest gen, în care ambele părţi supralicitează. Nu ştii cine blufează până când nu se ajunge la etalarea cărţilor… abia atunci se vede cine are o mână câştigătoare…

După etalare se verifică cine are cărţile mai bune şi acela ia tot potul. Învinsul rămâne fără nimic….

În realitate nu ai jocuri cu sumă zero. Nu tot ce câştigă unul e pierderea celuilalt şi nici pierderea celuilalt nu e câştigul învingătorului… Pentru că nu schimbi lucruri echivalente… Pentru unii e vorba de cifre dintr-un buget. Pentru alţii e vorba de supravieţuire. Pentru unii e vorba de o mică parte dintr-un ansamblu mare. Pentru alţii e aproape tot universul lor. Pentru unii e doar o bifa. Pentru altii e diferenta dintre viata si moarte…

Doar că niciodată jocul nu se termină. Pentru că viaţa nu se termină. Se schimbă jucătorii, se schimbă dealerul, se schimbă masa. Se schimbă şi cărţile, şi miza. Ba chiar şi regulile se schimbă. Doar jocul nu se schimbă niciodată.

Atâta vreme cât mai trăieşti să joci…

Anunțuri

4 thoughts on “Vai de cei înfrânţi…

  1. „Doar jocul nu se schimba niciodata”…imi place. Acu despre „cei infranti”. In jocuri apar catigatori si infranti. De aceea le si numim jocuri. Atunci cand regulile lui (ale jocului) sunt clare, cand partile aflate in lupta respecta aceste reguli, cand respecta deciziile arbitrului sau ale dealerului, ei atunci, la finalul jocului, infrantul va strange mana castigatorului. Ii va spune: ” felicitari, ai invins”. O va face, chiar daca are undeva, adanc, un fior de regret. Asa e sportiv. Dar cand jocul se face cu arbitri cumparati, cand cartile sunt masluite, cand gasca de mascati iti da in cap ca sa-ti fure fisele de pe masa, cand cineva ti-a pus o piuneza in adidasi inaintea crosului…atunci…te revolti, incerci sa ripostezi, te razbuni, sau…plangi de ciuda. Poate dai cu barda, inafara oricaror reguli. Iei in mana barda si dai. Poate sugrumi arbitrul. Care cum. Eu am plans, de exemplu!

  2. „Atâta vreme cât mai trăieşti să joci…” e un indemn sau un sfat prietenesc?
    Dupa o astfel de infrangere, dupa ce realizezi ce inseamna sa fii infrant, esti napadit de regrete…

    Iertat imi fie pesimismul dar voi aveti taria sa va ridicati si sa jucati?!

  3. Nu… Nu e nici îndemn, nici sfat. E o frază spusă altfel…
    Atâta vreme cât mai trăieşti, joci – varianta profund optimistă
    Atâta vreme cât trăieşti, eşti obligat să joci – varianta profund pesimistă
    Atâta vreme cât mai trăieşti să joci… Judecă fraza în contextul: Nu trăieşti ca să mănânci ci mănânci ca să trăieşti.
    Nu trăieşti ca să joci….
    Doar cei ce mor şi cei care refuză să trăiască pentru a juca un joc (în care dealerul e corupt azi. Viaţa nu e coruptă în general, oamenii sunt în particular) nu se regăsesc la masa de postav verde….

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s