Alcibiade…


Un om prea mare pentru un imperiu mic…

Aşa ar trebui considerat Alcibiade. Deşi nu are figură de lider pentru un imperiu…

Atena lui Alcibiade era alta decât Atena lui Temistocle. Alta decât Atena lui Pericle. Alta decât Atena lui Socrate…. Alta decât o ştim noi…

Este o Atenă rapace, o Atenă care a făcut din Liga de la Delos un imperiu. Statele greceşti care făceau parte din ligă sunt acum obligate să plătească toate cheltuielile de război ale Atenei fără însă a avea un cuvânt de spus în conducerea războiului (atunci când un oraş încearcă să se sustragă…atenienii au dat un exemplu prin Melos: toţi bărbaţii au fost omorâţi iar femeile şi copii vânduţi ca sclavi. Mai îndrăzneşte cineva să mişte în front?). Este o Atenă ce se luptă cu o Spartă finanţată de perşi pentru hegemonia Greciei…

În acest context Alcibiade îşi face intrarea triumfală în politică. Prin înşelătorie, manipulare şi influenţă personală reuşeşte să împiedice un tratat de pace. Propune o expediţie în Sicilia. Rivalul său măreşte miza, cerând o armată de o mărime nemaivăzută şi speră că atenieni se vor speria şi vor vota împotrivă. Atenienii, îmbătaţi de visuri de mărire, acceptă atât expediţia cât şi dimensiunea extravagantă a corpului expediţionar.

În noapte de dinaintea plecării mutilarea tuturor statuilor (că o fi fost a lui sau făcută de rivali şi atribuită lui e mai puţin important. Important e că toţi au căzut de acord că ar fi fost capabil să o facă) lu Hermes duce la retragerea lui din rolul de strategos al expediţiei şi rechemarea pentru judecată. Ştiind că urma să fie condamnat se refugiază în Sparta. Între timp expediţia siciliană se sfârşeşte cu un dezastru cumplit. Întregul corp expediţionar este distrus. Peste 30 de mii de atenieni sfârşesc fie ca oseminte, fie ca sclavi. Pentru o populaţie de 150 de mii e o pierdere groaznică. O pierdere datorată parţial şi lui Alcibiade care a dezvăluit o parte din plan spartanilor şi i-a sfătuit cum să combată armata ateniană. Dar nu dezastrul din Sicilia a fost cea mai mare trădare cât sfatul dat spartanilor să ridice o fortificaţie la Deceleia, la 11 km de Atena. Astfel Sparta a reuşit să oprească accesul atenienilor la propriile terenuri agricole, la minele de argint. A fost o lovitură gravă de moral pentru aliaţii atenienilor, care au văzut cum atenienii nu reuşesc să elimine o ameninţare atât de aproape de ei (implicit, ce valoare mai avea atunci protecţia ateniană) şi a pus o presiune mare pe Atena pentru aprovizionare exclusiv pe mare…

Dar nici în Sparta nu i-a fost dat să rămână- Se pare că ar fi … lăsat un pui de cuc în patul unui rege spartan. Insultă de neiertat. Drept pentru care se refugiază în Asia Mică. Satrapul persan îl primeşte şi capătă cel mai important sfat: lăsaţi Atena şi Sparta să se lupte reciproc şi să se uzeze apoi interveniţi. Logic. Drept pentru care perşii încep să subvenţioneze mult mai greu şi mai dificil Sparta. Când însă Alcibiade încearcă să se folosească de satrap pentru a obţine reîntoarcerea în Atena, satrapul îi arată că nu are nici o influenţă asupra lui… Cu toate acestea, atenienii, presaţi de război acceptă printr-o succesiune de lovituri de stat să îl reprimească şi să îi confere lui şi aliaţilor săi comanda războiului.

Din nou e victima propriului succes. După bătălia de la Cyzicus, în care anihilează flota spartană, speranţele atenienilor într-o victorie totală sunt atât de mari încât refuză o pace avantajoasă propusă de spartani. Ghinionul face ca Alcibiade să piardă anul următor o luptă mai puţin importantă care conduce la demiterea şi acuzarea sa. Evident, nu aşteaptă să fie judecat şi … iar se refugiază.

Ultima sa intervenţie a fost înaintea lupte de la Aigospotamoi. S-a dus personal şi i-a avertizat pe generalii atenieni că flota lor e într-o poziţie critică. Dar a făcut-o de pe cal şi condescendent. Dezastrul ce a urmat nu îi poate fi imputat. Dar nici poziţia din care a încercat să îl prevină nu îi face cinste…

Şi a murit citeva zile mai târziu… Asasinat. Fie de spartani, fie de un nobli căruia îi .. sedusese femeia…

Un coriolan? Mai complex. Pentru că e real. Poate dacă romanul ar fi avut şi el o serie de istorici contemporani care să povestească complexitatea … Dar aşa coriolan rămâne sec, precum religia romană, o tipologie. Alcibiade e precum religia greacă – plină de poveşti şi alegorică… Nici Alcibiade nu e de iertat…. Superbia şi lipsa oricărui tact, fuga permanentă după plăceri şi femeile altora, dispreţul profund faţă de regulile timpului… Nu e un trădător pur şi simplu.. E de multe ori aruncat pe panta trădării fără să o fi intenţionat, doar pentru că a vrut să petreacă în dispreţul convenţiilor morale ale compatrioţilor… Coriolan e simplu – vanitatea îl face trădător. Alcibiade e trădător din joacă… Nu că asta ar fi o scuză.. Un om de stat are dreptul la pasiuni. Dar dacă vrea să fie om de stat atunci trebuie să le controleze…

Ei, e mai bun Alcibiade decât coriolan?

Anunțuri

One thought on “Alcibiade…

  1. .
    Mai bun? Depinde de vremuri .
    Dar mi-ar surade sa fiu in locul lui Alcibiade si nu in cel al lui Coriolan …daca ar fi sa aleg. Asta …dupa regula : emotiile sunt cele care ,,hoatarasc ” ce sa dainuie si ce nu , in amintirea , in viata noastra.
    Si dupa aceea : in functie de cat sunt de importante faptele cuiva ,iti pot merge la suflet continuu de-a lungul timpului , sau nu .
    Caci ne nastem ca sa simtim viata (bine…si s-o intelegem ).

    Asta oi fi eu ?!

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s