Coriolanus…


Povestea e simpla. Morala. Tipic romana.

Un general de succes incepe sa se creada mult mai presus de cei din jurul sau. E fortat sa plece din orasul pentru care a luptat. Alege sa plece tocmai la cei pe care i-a invins de atitea ori. Dar nu ca simplu refugiat. Cere si obtine o armata cu care sa se razbune pe orasul care, in opinia lui, era nerecunoscator.

In pragul dezastrului, Roma nu mai are alta sansa decit sa trimita femeile, conduse de mama si sotia … apatridului sa ii aduca aminte impotriva cui poarta razboiul… Legenda spune ca abia atunci Coriolan realizeaza ca lupta impotriva propriului oras si isi expiaza prima tradare cu o a doua, lasindu-i balta pe noii aliati. Acestia din urma, pragmatici, il condamna la moarte.

O poveste in stilul roman republican. Plina de virtuti si de un cod moral sever (care chiar a fost respectat pina in timpurile istorice, nu e legenda!).

Ce te faci insa cind Coriolan e atit de inept incit nu realizeaza ce face? Si cind nu ai mame si sotii sa i le trimiti in fata? Pentru ca cele mai grele lovituri nu vin din partea volscilor, persilor sau a altor straini.. Ci oameni precum Coriolanus, Alcibiade, Ephialtes… Tradatori constienti sau nu de pozitia lor…

Inacriti de lipsa de recunoastere din partea propriilor colegi, lipsiti de capacitatea de a se reforma pe ei insisi, de a-si accepta limitarile… Incapabili sa inteleaga ca exista o mare diferenta intre binele colectiv si cel personal… Dar mai ales absolut incapabili sa se sacrifice pe ei insisi in favoarea celorlalti..

E adevarat, pe monumentul inchinat spartanilor de la Thermopylae scrie foarte frumos – Trecatorule, mergi si spune Spartei ca am murit supunindu-ne legilor ei. Cuvint cheie – am murit. Un Leonidas intelege acest lucru. Un coriolan nu poate sa inteleaga ca trebuie sa moara ca sa traiasca… Pentru ca la baza coriolanismului sta egoismul. Un coriolan e individualist si egoist prin definitie. El nu lupta pentru ai lui ci pentru gloria personala. Ceea ce obtin ai lui prin victorie e un produs secundar in mintea coriolanilor. Important e triumful personal!

Si e stupid (dar e adevarat, egoismul iti intuneca zdravan capacitatea de a fi obiectiv). Pentru ca memoria colectiva e neiertatoare. Iar posibilitatea de a aprecia si diferentia intre Temistocle si Coriolan e mereu prezenta. Iar ceea ce ramine este altruismul lui Temistocle. Care, desi ostracizat, nu a facut nimic sa se razbune pe atenieni (si a obtinut si recunoasterea inamicului la care s-a refugiat). Pe cind  Coriolan e damnatio memoriae… Ca si Alcibiade (bine, aici e un pic mai complicat..)… Pentru ca binele facut propriei natiuni a fost eclipsat total de raul facut. Ori asta istoria nu iarta niciodata (printre putinele exceptii e Napoleon – care a lasat Franta cu un teritoriu mai mic decit a gasit-o. Insa gloria imperiala a compensat din plin pierderile teritoriale si umane). Pentru istorie si pentru cei tradati, coriolanii mor repede…

PS – nu intimplator Caragiale a … caragializat povestea. Coriolanii romani sint de neinduplecat…

http://www.globusz.com/ebooks/Caragiale/00000036.htm

Anunțuri

5 thoughts on “Coriolanus…

  1. Asadar „Coriolanul” e egoist, lupta pentru fanteziile lui, atragand in jocu-i pervers necunoscatorii care devin „carne de tun”. Dar macar el- Corioalanul- lupta pentru ceva. Vibreaza pentru ceva. Pentru sine…Nici macar nu condamn, pur si simplu comentez. Imi permit insa sa-i condamn acei indivizi pe langa care trece viata fara sa vibreze macar un semiton pentru o lupta/un tel. Cei care isi duc monoton zilele fara sa lase nimic in urma lor. Nici macar revolta cuiva!

    • Problema coriolanului e ca nu e consecvent nici macar cu el insusi… Alcibiadele este.. Coriolanul greseste de fiecare data si isi expiaza (folosim terminologia epocii 🙂 ) greseala printr-o alta greseala. Pina cind dispare… Alcibiadele e constient ca nu e consecvent cu el insusi si … tradarea tradarii sale e … acceptata. Desi e la fel de rea…

  2. Crede cineva ca azi exista oameni altruisti pe masura lui Temistocle amintit de tine aici ?
    Azi suntem invatati ca asertivitatea este aceea de care avem nevoie ; chiar insistent suntem invatati ca asa -i bine , asa-i natural.
    Adica : calea de mijloc dintre egoism si altruism .
    Adica : importanta celorlalti este in raport cu tine insuti . Oricine se poate ridica maxim pana la nivelul tau , nimeni nu trebuie sa te depaseasca . Tu insuti este bine sa nu lasi sa-ti fie altcineva mai important decat tine.
    Dar … sa-i consideri pe cei de langa tine , la fel de importanti ca si tine……nu este sacrificiu.

    Cri

    • Da.. Sancta aura mediocritas… Modelul american… De fapt o buna parte din modelul atenian/roman original (inca pastrat pe timpul lui August in faimoasa formulare primus inter pares…).
      Temistocle nu a fost altruist, am gresit eu in exprimare. A fost nerazbunator si … consecvent cu el insusi. Nu a rasplatit raul cu rau si nu a negat binele pe care l-a facut cindva. Doar le-a demonstrat nerecunoscatorilor ce om valoros au pierdut…

      • Asa-mi trebuie daca…nu am citit povestea care te-a inspirat . Caci…nu am citit , recunosc .

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s