Conştiinţa – necesitate sau blestem? (III)


Bun. Exista o întrebare adiacentă. Conştiinţa e un by product al evoluţiei sau o necesitate a ei? Cu alte cuvinte – a fost descoperită întâmplător şi e folosită pentru că e bună sau este o direcţie obligatorie a vieţii…

Structurând ce am scris anterior se pare că există avantaje ale conştienţei şi conştiinţei din punct de vedere evolutiv (inclusiv căţelul şchiop a marcat un punct evolutiv – a readus atenţia asupra sa, ceea ce un animal mai puţin evoluat nu ar fi fost capabil. Însă exemplul e util doar în condiţiile unei specii ca cea umana. Dacă mergem pe vremea dinozaurilor…).

Avantajele self awareness sunt clare. Cu cât sunt mai conştient de mine cu atât am şanse să mă descurc mai bine în evoluţie. Pentru asta e nevoie de o masă critică de neuroni, o minimă mărime a corpului care să poată susţine acea masă critică de neuroni (nu putem cere unei furnici să fie conştientă. Nu are cu ce. Dar dacă vom considera o furnică ca o mică unitate de calcul, ce comunică sinaptic cu alte furnici, s-ar putea să reconsiderăm puterea de calcul a unui furnicar… Pentru asta am citit odata o poveste SF. Un grup imens de oameni au fost puşi pe un stadion sa imite, fără să ştie, funcţionarea unui calculator. Fiecare om juca rolul unei unităţi de calcul. Ceva de genul unui neuron. Au tradus o frază, fără să aibă habar cum. Era o încercare de a arăta că unităţile individuale nu au şi nu pot avea conştiinţă de sine şi nici nu pot prinde, oricât ar fi de complexe, valoarea întregului. Demonstraţia riguroasă vine din problema traducătorului. Chineza are 4500 de caractere. Limba chineză are multe subvariante, dialecte şi e total diferită de cea de acum 2000 de ani. Dar toţi pot citi şi scrie în chineză pentru că, indiferent cum se pronunţă, simbolul de casă înseamnă acelaşi lucru. Iar combinaţia de casa + porc = fericire. Şamd. Astfel traducerea automată devine mai uşoară. Dacă i se dă unui om un set de astfel de simboluri şi reguli de traducere, poate efectua o traducere din engleză în pakistaneză via chineză. Înţelege el ce face? Nu. Evident. Poate, în timp, să extrapoleze reguli şi să intuiască că e vorba de altceva. Dar stricto sensu manipularea algoritmică de simboluri nu e inteligenţă şi nici conştienţă. De aici atribuirea de conştienţă furnicarului poate fi hazardată. Atenţie, nu am spus imposibilă!).

Dacă vrem să vedem că organismele ce au conştienţă de sine sunt avantajate e suficient să verificăm cât de bine se descurcă. Scoatem din calcul evenimentele majore de extincţie (gen asteroid, erupţii bazaltice, snowball earth) pentru că introduc constrângeri majore. Între aceste episoade viaţa are sens unic. De la simplu la complex, de la acerebrat la cât mai mulţi neuroni. Depinde iarăşi de cum cuantificăm succesul. Dacă îl raportăm la masă sau la cantitatea de urmaşi. Dacă îl raportăm la lungimea temporală a transmiterii unei gene sau la posibilitatea de a supravieţui în orice condiţii (inclusiv la … asteroid!).

Pe ansamblu, fără a pleda pro domo, evoluţia pare să favorizeze organismele superioare, capabile de cooperare (notaţi vă rog!). Grupul e superior individului. Dacă nu credeţi atunci număraţi-vă celulele. Acum vreo 2,5 miliarde de ani multe celule au decis ca e mai bine împreună decât separat. Chiar cu riscul ca unele dintre ele să se sacrifice în interesul celorlalte, care îi vor transmite genele urmaşilor. Ceea ce s-a întâmplat la nivel celular se repetă la nivel de organism. Gazelele care pândesc apariţia răpitorului par să piardă timp în favoarea grupului (există mecanisme compensatoare de rotaţie a gărzii..). Dar grupul e format din fraţi, surori, veri şamd. deci gene proprii. Deci un grup cu gene care favorizează mecanismul de apărare altruist (notati!), prin reciprocitate (notati, iar!) are şanse mai bune să supravieţuiască asaltului răpitorilor decât un grup egoist, în care fiecare paşte în legea lui şi se bazează exclusiv pe iuţeala proprie.

Nota bene: supravieţuirea individuală se cuantifică în funcţie de transmiterea genetică. Dacă am reuşit să imi transmit genele urmaşilor atunci se cheamă că sunt un produs de succes. Chiar dacă personal nu am reuşit. Genele mele se regăsesc în fraţi, surori, veri. Acest criteriu e uitat. O mătuşă fată bătrână care asistă creşterea liotei de progenituri a fraţilor e o mătuşă care e de succes din punct de vedere genetic. În altă ordine de idei urmăriţi comportamentul celor ce şi-au masacrat concurenţa în menţinerea tronurilor (se exclud psihopaţii, ei sunt defecţi). Majoritatea s-au oprit atunci când masacrul rudelor a ajuns la limita genetică a reproducerii personale. Cu alte cuvinte atunci când genele proprii, transmise pe linii colaterale, au atins masa critică a pierderii… (interesant e cazul masacrelor din haremul otoman. Iniţiată de Mahomed al II-lea practica sugrumării fraţilor sultanilor a ajuns la cote alarmante, toţi fraţii după tată fiind la un moment dat exterminaţi pentru a nu supăra transmiterea dinastică. Deh, moştenirea tulburărilor după Baiazid… Fraţii respectivi împărţeau doar jumătate din gene cu proaspătul sultan. Cei proveniţi de la propria mama – deci concordanţă sută la sută! erau lăsaţi. ).

Anunțuri

7 thoughts on “Conştiinţa – necesitate sau blestem? (III)

  1. Eu consider constiinta o pedeapsa,blestem sau cum vrei sa o numesti.
    In viata nu ajuta deloc.
    Sunt atatea dati in care tu de fapt iti doresti un anumit lucru,dar constiinta te impiedica sa l faci.
    As sta sa dau exemple,dar sunt sigura ca e clar ce zic.
    Ai idee cum pot scapa de constiinta?

    • Rabdă un picuţ până termin de dezvoltat subiectul…
      Ca avanpremieră însă pot spune că a avea conştiinţă nu înseamnă să fii fraierul de serviciu… Din contra, conştiinţa ajută la evitarea situaţiilor de acest gen!
      Ştiu, ce e bun ori îngraşă, ori e nevasta altuia… Dar asta nu înseamnă că e întotdeauna greşit…
      Am idee de cum se poate scăpa de conştiinţă 🙂 Adu-mi aminte de asta, dacă nu postez ceva pe tema asta!

    • Şi asta. A te bucura pe deplin de viaţă presupune să poţi aprecia bucuriile ei. Aici conştiinţa e de neînlocuit!
      Ajungem şi aici (mai greu cu postatul…mai trebuie şi timp şi inspiraţie … 😀 )

  2. A ,da ! Eu am inteles asa (nu stiu daca bine) : ca este minunata constiinta ptr a reusi sa ne fentam…constiinta. Daca stim. Daca nu…rabdam pana invatam (,,evoluam”- ca sa te citez).

    P.S. Nu-mi trebuie neaparat sa-mi raspunzi (in general), pastreaza-ti timpul !

  3. Exemplu:
    Dormeam foarte bine,cand deodata sunt trezita de x.Auzi? Nu te trezesti?Vreau sa ma ajuti sa fac cutare lucru.Din somn,initial am vrut sa continui visarea,dar Doamna Constiinta m-a luat in primire:”Cum sa dormi? Omul iti cere ajutorul iar tie nu ti pasa?Daca erai tu in locul lui?Cum te simteai fara ajutorul cerut,oferit…?Si ete cum se duse naibii somnul meu”vrerea mea” pt mustrarea constiintei…Repet,o consider un blestem,si pe cei lipsiti de constiinta ii consider niste fercititi,pt ca daca aleg sa fie „rai,reci…etc” o pot face si asta doar ca VOR ei nu ca li se impune de Doamna Constiinta…

  4. 🙂 În matematică, atunci când nu poţi rezolva direct o ecuaţie cu necunoscute, faci câteva trucuri şi substitui necunoscutele cu câteva formule.
    Hai sa dezvoltăm un pic problema. 🙂
    Presupunem că telefonul a venit de la X. Să înlocuim X prin Y, cineva cunoscut acum 3 ani la o convenţie, cu care ocazie am făcut schimb de cărţi de vizită. Evident, nu mai am aceeaşi reacţie că trebuie să ajut. Să mergem mai departe şi să înlocuim Y prin Z. Un Z pe care nu îl cunosc (are numărul de la o cunoştinţă comună). Deja tupeul mă scoate din minţi. Tupeul lui Z.
    Faptele rămân aceleaşi. Ceea ce se schimbă e relaţia mea cu X, Y, Z.
    Cu alte cuvinte, dacă îmi pasă de soarta lui X atunci fac un efort şi mă trezesc. Dacă nu imi pasă, atunci dorm liniştit.
    O altă variantă e dacă mă sună nenumăraţi X, Y şi Z. Evident, nu pot să îi ajut pe toţi. Fie aleg câţiva, fie aleg să nu ajut pe nici unul.
    Cum mă simţeam dacă nu primeam ajutorul cerut? Prost. Dar dacă cer ajutorul, absolut necesar, într-un mod rău? Adică dacă te rog să imi dai o sumă cu împrumut şi adaug o înjurătură? Mai am o problemă în a refuza?
    În solicitarea de ajutor există un cod prin care se solicită bunăvoinţa: rugăminte, scuze pentru deranj, etc. Un pic de bună creştere…
    Eu aş zice că nu conştiinţa că nu acord ajutorul solicitat a fost problema ci un sentiment de vinovăţie pentru altceva. Ce anume .. tu ştii. 🙂

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s