Never so many owed so much to so few…


Am blogat asta in februarie 2011…

Azi am mai primit o confirmare… Sa te lauzi cu un proces cistigat… Un proces care nu trebuia sa existe in primul rind… E o dovada intolerabila de slabiciune. De recunoastere a valorii adversarului. De recunoastere fara ca de fapt sa admiti ca esti pe drumul spre infringere…

Atunci putini l-au vazut. Azi poate mai multi. Dar merita.

Fara nici un pic de infatuare si fara nici un pic de aroganta…
Organizarea medicilor de familie se datoreaza unui numar foarte mic de oameni inimosi. Foarte, foarte mic. Si acestia etalati pe doua paliere… Poate 20 la nivel national… Si inca vreo 50-60 in toata tara, la nivel local.
De zece ani se chinuiesc sa faca ceva… Si pentru prima data apare momentul in care chiar se simte….
O premiera mondiala – un contractant de servicii recunoaste ca face un contract atit de prost incit se asteapta ca peste 50% dintre furnizori sa nu il semneze…. In situatia in care are nevoie de toti!
Cu adevarat Ionesco s-a nascut in Romania…
Si toate astea pentru ca doar citiva idealisti incapatinati au facut liste de discutii, au pierdut timp lamurind sute si mii de colegi, s-au incapatinat sa faca manifestari, sa tina sedinte, sa trimita sms-uri, sa trimita scrisori, sa se ia de piept cu ministri si sefi ai casei, sa repete neobosit presei ce si cum…. Pe timpul, pe nervii si pe banii lor…
In acest moment razboiul e cistigat. Poate vom mai pierde o batalie pe ici, pe colo. Dar razboiul e cistigat. La fel cum Guadalcanal in 1942 sau Stalingrad au insemnat puncte de cotitura. Sau El Alamein. Pe moment nu a fost clar… Doar Churchill a intrevazut ca Pearl Harbour inseamna cistigarea razboiului. La Guadalcanal si Stalingrad au inceput si altii sa vada…. Nu spune nimeni ca partea a doua va fi mai usoara. Ba chiar va fi mai grea si mai complicata.
Dar apare o raza de speranta, o raza care nu era pina acum. Aceea ca in sfirsit sintem pe picioarele noastre, ca ne luptam de la egal la egal si ca munca acestor zece ani nu a fost in zadar.
Ne asteapta confruntari dure, tradari si mizerie. Dar nimeni, niciodata nu va mai putea contesta ca sintem puternici si ca avem un cuvint important de spus.
Poate peste 2-3 ani va incepe si un pic de razboi civil (deh, organizatiile puternice atrag fonduri, atrag putere…). Dar momentul acesta savuros, in care MS si CNAS recunosc forta adversarului printr-un contract public, momentul acesta nu ni-l va putea lua nimeni, niciodata.
Acesta e momentul nostru, al celor 20, al celor 50-60. Nu e inca momentul celor 12 mii. Al lor va veni la sfirsitul razboiului….

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s