Să trădezi sau să nu trădezi..


A fost odată în America..

Un film pe care e greu să îl categorisești. Pe care e bine să îl vezi de mai multe ori… Și în care geniul regizorului se împletește cu cel al actorilor și cu cel al lui Ennio Morricone (coloana sonora)…

A câta poveste cu gangsteri și prohibiție? Numai că nu asta e tema… Ci prietenia. Prietenia profundă și prietenia trădată…

Încrederea absolută și devotamentul absolut… Toate oferite, acceptate și apoi aruncate la gunoi. Și scene memorabile.
Am să încep cu o asemenea scenă – una din fetele cartierului își oferă favorurile băieților pe seama unor cadouri. În cazul de față pe o prăjitură. Vârsta ei – 13-14 ani. Vârsta lui 11 – 12 . E o tranzacție cinstită de ambele părți, fără ofuri și fără o moralitate deosebită. Atât doar că puștiul ajunge cu prăjitura și bate la ușă. Îi răspunde mama ei și îi spune că ea face baie. Prin ușa întredeschisă el o vede deci are și un preview la plăcerea așteptată.

Se așează filozofic pe scări și începe să aștepte. Să menționez că alegerea prăjiturii a constituit o mică problemă? Că a trebuit să aleagă ceva mare și frumos, ceva la care oricum nu își lua pentru el niciodată. Ei, și cum stătea el cu prăjitura în față deschide pachetul, să o mai vadă odată. Evident, pe hârtie au rămas urme de frișcă. De ce să se irosească? Și le culege. Dar sunt atât de bune încât se uită la prăjitură și ia o bucățică .. mai excentrică. Apoi încă una. Și încă una, îmbătat de bunătatea prăjiturii.   Și tot ia, astfel încât, în citeva minute nu a mai rămas nimic din prăjitură. Exact în acel moment se deschide ușa și fata apare, interogativă. El, se șterge repede pe mâini și spune că … va reveni.

Dar povestea principală e despre trădare… Despre prieteni din copilărie care au câştigat împreună, au luat bătaie împreună, au murit şi au supravieţuit împreună. Personajele principale – Robert DeNiro şi James Woods au devenit prieteni de adolescenţi, au dat o lovitură superbă cu prohibiţia şi apoi au devenit o mică gaşcă de gangsteri. Însă aici li se despart drumurile. Pentru că DeNiro doreşte să rămână independent, fără să semneze condica la marii gangsteri, în timp ce Woods e conştient că fără sprijinul unui clan mafiot nu vor face niciodată afaceri di granda ci doar mici găinării…

Şi povestea curge… cu câteva fete frumoase, multă şampanie, poante şi gloanţe, alcool şi morţi … Şi mereu Woods calcă peste cuvântul dat de a hotărî împreună, ia decizii în numele tuturor dar mai ales ia decizii peste capul lui DeNiro… E greu să le califici trădări… Încă.

Cu toţii stabilesc o cutie poştală din gară ca fiind depozitara fondului de rezervă. În cazul în care păţesc ceva banii de acolo le vor fi de folos….

Totul până când prohibiţia se termină. Şi Woods doreşte să dea o ultimă mare lovitură. La care iubita lui se opune energic, ştiind că vor fi prinşi. Iar DeNiro, dorind să îi salveze pielea, face ceea ce un gangster nu ar trebui să facă niciodată! Îi denunţă….

Trădător?

În urma denunţului poliţia atacă maşina şi, pentru că se ripostează, în schimbul de focuri toţi din maşină sunt ucişi…. DeNiro este devastat şi, deşi scapă de răzbunarea mafiei, este un om frânt pentru tot restul vieţii. Mai ales când găseşte cutia poştală goală, cineva dintre cei ucişi luând deja banii….

Dar, după mulţi ani, cineva îl găseşte în colţul de lume în care se ascunsese şi îi propune o ultimă afacere – să omoare un senator, banii fiind plătiţi înainte, în fosta cutie poştală.

Acel senator, extrem de moralist dar proaspăt implicat într-un scandal imens de corupţie se dovedeşte a fi … Woods. Instigatorul acţiunii poliţiei, cel care a luat banii, cel care e autorul moral al distrugerii multor vieţi.. În timp ce şi-a reclădit-o pe a lui. Totul doar pentru a eşua încă o dată. Numai că, de această dată, nu mai are nici puterea nici posibilitatea de a o lua de la capăt.

Şi atunci îi propune lui DeNiro o afacere … de nerefuzat. Îi returnează banii furaţi în urmă cu 25 de ani. Îi returnează statura morală arătându-i  că nu e deloc vinovat ci doar o victimă. Îi returnează dreptul de a se răzbuna, oferindu-i posibilitatea de a-l ucide.

Generos, nu-i aşa?

Iar DeNiro se uită lung şi are una din cele mai bune replici: Nu ştiu despre ce vorbiţi, domnule senator. Cu alte cuvinte: prietenul meu a murit de gloanţele poliţiei. În faţa mea stă un necunoscut.

Ei, cine a trădat pe cine?

De fapt cine a fost prieten cu cine?

Vă aduceţi aminte faza cu prăjitura?

Aşa-i că trădarea nu e niciodată ceea ce credem că e? Cu câteva excepţii (militare, spionaj). Dar trădarea care ne doare cel mai tare e cea care vine din dragoste şi prietenie.

Puştiul şi-a trădat dorinţele viitoare pentru o plăcere imediată. Woods şi-a trădat prietenii pentru acces la prăjitura banilor…

Până şi DeNiro s-a trădat pe el însuşi: a făcut ceea ce un gangster nu ar trebui să facă niciodată – a apelat la alţii să îi rezolve problemele!

Din toate trădările a lui e cea mai greu de suportat. Punem pariu că dacă nu ar fi dat acel telefon la poliţie nu ar fi ezitat şi ar fi executat ultimul contract? Refuzând să îşi omoare vechiul prieten l-a pedepsit şi s-a pedepsit. Da, Woods s-a aruncat în maşina de gunoi (din punctul lui de vedere tot sinucidere era). L-a pedepsit pentru că prietenul lui murise, demult, într-o încăierare cu poliţia.

S-a pedepsit pentru că nu s-a iertat pe el însuşi…

Trădarea are un mare dezavantaj. Nu e făcută din prostie, din neatenţie, într-un cuvânt nu e din greşeală. E făcută conştient, cu viziunea unor anumite avantaje pentru trădător… De aceea e de neiertat… Şi e greu de iertat când te ştii în regulă, poate doar circumstanţele să îţi fie împotrivă, şi totuşi cineva, acel-acea cineva care pretinde că te preţuieşte mai mult decât orice pe lume, te trădează fără nici un fel de scrupule. Pentru ceva modic, un fleac…

Pentru că nimic nu se compară cu iubirea. Poţi să faci aproape orice şi poţi fi iertat cu o coborâre de pleoape şi un surâs. Dar nu poţi trăda. Pentru că înseamnă că nu iubeşti. Înseamnă că altceva e mai important decât iubirea…. Da, există iubiri mai presus de iubire (cea faţă de copii –  are prioritate absolută –  de aceea alegerea Sophiei este atât de dureroasă şi de imposibilă). Dar în faţa iubirii nu poate trece nimic. Decât dacă există doar iluzia unei iubiri…

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s