Scene de adio…


Pentru mine doua sunt cele mai memorabile scene de adio. Ambele înduioșător de triste. Și ambele conțin acel sâmbure de speranță care iți arată că viitorul nu este trist…

Sfărșitul din Gone with the wind. Pentru prima dată Rhett e calm. Fără alte sentimente. Nu mai e nici vesel, nici iubitor, nici supărat, nici ironic. E calm plat. Poate un pic obosit. În mod cert o mai iubește pe Scarlett. Dar nu mai vrea să mai lupte. De două ori vechiul Rhett reapare – atunci cind ii oferă o batista lui Scarlett și atunci când vorbește de calm și grație (grace – grație, îndurare, iertare, eleganță…). Până și mărturisirea lui Scarlett că il iubește îl lasă rece… De fapt nu rece. Indiferent. Îi comunică doar că asta e ghinionul ei. Iar replica de final e devastatoare. Sincer, draga mea, puțin imi pasă!

E pentru prima data când se gândește la el. Se pune pe el pe primul plan și Scarlett pe al doilea. Da, o mai iubește. Dar nu atât de mult încât să se mai sacrifice pe el pentru ea. E rândul ei sa se apropie de el. Și de aceea e superb. Pentru că nu e o despărțire ci primul pas spre o iubire acceptată de ambele părți. O iubire matură, fără dorințele adolescentine gen Ashley… Și da, ar fi fost adolescentin să alerge după el. Abia acum se gândește, ca un om matur, la ceea ce are de făcut… Să îl aducă înapoi. Să înfrunte prezentul acum. Și să o ia de la capăt, mergând acasa, la Tara. Pentru prima dată nu amână pe mâine deciziile și hotărîrea o ia azi. Acum. Abia acum poate spune din toată inima că și mâine e o zi. De aceea nu e o despărțire ci doar sfârșitul unei epoci. Și evident, începutul uneia noi.

http://www.youtube.com/watch?v=i2RxWs60dRM&feature=related = Scena finală

 

Cealaltă scenă de adio e din Casablanca. Din nou doi oameni maturi, care se iubesc nebunește și totuși știu foarte bine că nu au nici o șansă să fie împreună. Chiar dacă ea încă mai speră… Vei regreta. Poate nu azi, poate nu mâîne. Dar într-o zi vei regreta. Simplu. Real. Punând datoria mai presus de ei. Ea pentru că e ceea ce îl face pe Victor tare. El, pentru că își reia cariera de luptător împotriva inumanității…. Și la întrebarea firească și tragic de simplă – What about us? răspunsul lui vine clar: vom avea mereu zilele din Paris. Acele zile în care am fost fericiți. Împreună. Și ne vor fi mereu aproape, chiar dacă, pe parcurs le-am pierdut dar le-am regăsit în Casablanca. Poate e ușor forțat patetismul frazei că problemele a trei persoane nu contează în fața tragediei unui glob întreg. Dar e natural în contextul filmului…

Da, e o despărțire definitivă. Nu se vor mai vedea… Dar vor fi mereu aproape… Iar finalul cu This may be the beginning of a beautifull friendship… Nu, nu e iubire. Ci doar speranța că viitorul și datoria vor fi mai bune.

http://www.youtube.com/watch?v=NdT-9ld7WlE&feature=player_detailpage – scena de adio

Anunțuri

One thought on “Scene de adio…

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s