ThunderChild


Prin anii 80 Aristide Buhoiu facea o emisiune de calatorie. Nu am retinut continutul insa melodia de generic era atit de frumoasa incit mi-a ramas mereu in minte…

Mult mai tirziu am ascultat si am identificat sursa. Era adaptarea simfonica a Razboiului Lumilor, de H.G. Wells. Jeff Wayne a compus o versiune rock a cartii, cu Richard Burton ca narator si cu un impact artistic deosebit…. Lupta umanitatii cu o forta de neoprit, esecul si asumarea infringerii dar niciodata acceptarea ei… Si firul narativ era impletit cu dragostea, leitmotivul naratorului…

Una din cele mai emotionante teme este Thunderchild. Povestea unui ultim cuirasat ce se opune sublim, fara nici o sansa, doar pentru a salva navele pline de oameni ce se refugiaza peste ocean… In citeva versuri e o intreaga epopee, un amestec de speranta, de viata, de eroism si de reusita. Da, de reusita.

Pentru ca acest ultim efort al oamenilor, un cuirasat ce sarjeaza sinucigas masinile martiene de lupta reuseste imposibilul: sa cistige timpul necesar pentru ca navele pline de refugiati sa scape. In citeva versuri sintem trecuti printr-o gama atit de variata de sentimente….

De la nesiguranta celor ce fug la mindria de a avea un aparator atit de maiestuos ca un cuirasat. De la frica la speranta in victorie. De la neputinta de a-i apara pe cei iubiti la siguranta oferita de semeni. Si toate topite de raza ucigasa a martienilor. Sacrificiul cuirasatului ce se napusteste cu toata forta asupra masinilor martiene, stiind ca nu va rezista dar cistigind timp si atragind asupra sa toata furia….. Ba chiar doborind o masina de lupta… Apoi disparind in valuri… Cu ultima speranta a omenirii de a cistiga… Poate nu chiar ultima, micile nave cu oameni reusind sa supravietuiasca… Iar cerul fiind plin de nave martiene ce coborau spre pamint….

Scattered out along the bay,
and I thought I heard her calling,
As the steamer pulled away,
The invaders must have seen them,
As across the coast they filed,
Standin’ firm between them,
There lay Thunder Child!

Moving swiftly through the waters,
Cannons blazing as she came,
Sent a mighty metal warlord,
CRASHING down in sheets of flame,
Sensing victory was nearing,
Thinking fortune must have smiled,
People started cheering,
„Come on Thunderchild!”
„Come on thunderchi hi i-i-ild”

The martians released their black smoke,
but the ship sped on, cutting down one of the tripod figures. Instanty, the others raised
their heat rays,
and melted the thunderchild’s valiant heart.

Lashing ropes and smashing timbers,
Flashing heat rays pierce the deck,
Dashing hopes for our deliverence,
As we watched the sinking wreck!,
With the smoke of battle clearing,
As degrading waves defiled,
Slowly dissapearing,
Farewell Thunderchild,
Slowly dissapearing,
Farewell thunderchild!
Farewell thunderchi-hi-i-i-ild,
Farewell thunder––Child, chi, chi, child!

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s