Forever Autumn….


In oglinda cu Thunderchild – mankind last hope e Forever Autumn… Unul dintre cele mai frumoase cintece de dragoste pe care le-am auzit. Muzica e superba, ca toata simfonia… Dar textul este, de departe, cea mai frumoasa parte…

Imagini de genul precum soarele printre copaci ai venit sa ma iubesti – nu cred ca am retinut o imagine mai frumoasa… Iar leitmotivul – you are not here…. cuplat fie cu o iarna mult mai rece, fie cu frunzele ramase neimprastiate… Sau metafora – rochia galbena a toamnei prin care obisnuiam sa ne croim calea….

Repetitia – nu esti aici e atit de deasa incit ajunge sa fie aproape de saturatie. Dar nu e. Pentru ca mereu, Richard Burton, intercalat, reia povestea. Fie descriind sirul lung de refugiati, in care orice urma de diferenta a disparut… Fie descriind masinile de lupta martiene ce pun stapinire pe Londra…. Totul prevestind apusul civilizatiei umane… Acea civilizatie ce va fi aparata de Thunderchild, aproape imediat….

Si, in ciuda prabusirii umanitatii din jurul sau, gindurile sale sint mereu la Carrie… Cea pe care nu a mai gasit-o…. la casa ei goala.. nici in Londra deja stapinita de martieni.

Iar partea cea mai frumoasa e finalul melodiei – cel in care o vede pe Carrie, la bordul unui mic vas. Unul din acele mici vase pe care Thunderchild le va ocroti cu pretul propriului sacrificiu…. Si amindoi se napustesc unul spre celalalt… Dar vasul pleaca repede, lasindu-le doar posibilitatea de a se mai vedea o ultima data… Si refrenul…. Ca soarele printre copaci, ai venit sa ma iubesti…..

E remarcabila economia de cuvinte, atit in cintec cit si in poveste. Sint cuvinte care spun romane… Ca de exemplu formularea: multimea m-a impins spre chei si priveam cu ochi invidiosi pe cei care deja se aflau pe puntea vasului cind m-am uitat direct in ochii lui Carrie..

Pierdut in multime, invidios  – adica uman, asa cum sintem cu totii…. si deodata o vede pe ea… Din acel moment nimic nu mai conteaza… si el si ea fac eforturi disperate sa se stringa in brate. Nu mai exista martieni, nu mai exista razboi, nu mai exista nimic in afara lor…

Mai cunosc o singura scena descrisa la fel – cea in care Melanie il vede pe Ashley intorcindu-se… Ar mai fi scena din the big parade a lui King Vidor. Cea de final… Poate o voi gasi intr-o zi. In care Jim, satul de razboi, de tradarile de acasa, renunta la bunastarea din State si revine la Melisande, in Franta… Cu un picior de lemn (studiourile au protestat energic la masacrarea junelui prim Gilbert dar… Vidor s-a impus!).

Si chiar daca micul vas a plecat, povestitorul e acum linistit. Siguranta sa personala nu e importanta… Doar faptul ca ea e in siguranta conteaza… De altfel Thunderchild se termina cu imaginea micului vas pe care se afla Carrie, ajungind in siguranta la orizont, departe de martieni…. si aratind ca sacrificiul cuirasatului nu a fost in zadar….

 

Anunțuri

One thought on “Forever Autumn….

  1. Pingback: zing.ro

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s