Ruffio…


Unul din personajele care il insotesc pe Cezar, in opera lui G.B. Shaw.

Monument de bun simt. De bun simt in epoca respectiva (pentru ca, fara nici un fel de remuscare, ii taie gitul doicei Cleopatrei 🙂 – de ce? Pentru ca era periculoasa pentru Cezar si, in dorinta de a-si servi stapina, i-a facut rau! Iar clementul Cezar a aprobat gestul, doar pentru ca a fost facut fara minie, fara chinuri inutile, fara procese publice si expunere  – din simpla necesitate).

Acelasi bun simt il are si atunci cind il hraneste pe Caesar cu niscaiva curmale si ii aduce aminte ca un barbat la virsta lui Caesar (50 de ani) nu mai pleaca la razboi si dragoste cu burta goala. Si tot cu acelasi bun simt ii reproseaza clementa cu care isi iarta dusmanii. Nu pentru ca ii iarta. Ci pentru ca el si camarazii lui vor trebui sa se lupte inca o data cu aceiasi dusmani. Si citiva dintre camarazi vor muri inutil…. (aici Caesar ii va explica Cleopatrei si Ruffio va pricepe – ca jocul de-a razbunarea duce inevitabil la escaladare. Cind Cleopatra il asasineaza pe Potheinus, cel pe care Caesar l-a lasat liber, egiptenii din Alexandria se revolta si doresc razbunare. Moartea Cleopatrei il va obliga pe Caesar sa masacreze ceva egipteni. Restul se vor revolta si mai tare. Si il vor macelari pe Caesar. Atunci Roma se va simti datoare sa intervina. Si va macelari si mai multi egipteni. La auzul unui asemenea masacru toate popoarele din jurul imperiului vor face front comun. Si vor macelari si mai multi romani…. Si tot asa. Proces intrerupt din start de clementa lui Caesar. Iar Rufio intelege. Si accepta, simplu. Spre deosebire de Cleopatra care nu intelege, tributara fiind unor idei de falsa maretie si demnitate.. Doar aparente)

Si tot Cleopatra este cea care il intreaba, exasperata, pe Caesar de ce tolereaza ca Ruffio sa ii spuna tot ce are in minte, bun sau rau.

Iar raspunsul lui Caesar este superb. Demn de un adevarat lider! ”De ce sa mi-l fac dusman? Daca ii interzic sa spuna ce doreste atunci va deveni inamicul meu….”

Si asta imi aduce aminte de un ultim an. In care aproape orice spuneam era taxat de critica sau de dorinta de a contrazice cu orice pret… Retrospectiv cred ca era altceva. Falsul pretext de critica si contrazicere ascundea ceva mai rau si mai grav: lipsa de substanta. Who cares… Liderii adevarati isi doresc sa fie contrazisi, pentru a primi un feedback absolut necesar. Falsii lideri nu accepta nici o alta voce. Cu exceptia propriei voci….

Iar cel mai rau e cind asta se intimpla intre doi presupusi indragostiti. In mod cert, sint momente in care ceea ce spune celalalt te calca pe nervi. Dar, daca il/o iubesti, il asculti si i-o spui. Dar il asculti. Si nu uiti sa ii spui. Greseala mea? Am refuzat sa spun. Greseala ei? A refuzat sa asculte….

Daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt… (adica daca ar fi fost frumoasa – nu ar fi avut nevoie sa fie desteapta….). Daca mintea Cleopatrei ar fi fost mai lunga….

PS – pentru bunul lui simt si pentru faptul ca a invatat de la Caesar sa fie el insusi, Ruffio a fost numit guvernator al Egiptului. Si ca o mostra a bunului sau simt, fiind denumit de Caesar scutul sau, emite o simpla asertiune: Caesar, as prefera sa merg cu tine la Roma, sa iti fiu in continuare scut. Acolo sint prea multe pumnale….

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s