Deja vu….


Pe undeva pe la 16 ani …

La o luna dupa un big crush: gata, s-a terminat! Ma ridic din tristete si nu imi mai pasa! Joi o vad. De mina cu celalalt. Ce naiba, sint barbat! NU imi pasa! Vineri noaptea: buhuhuuuuu, iote ca imi pasaaaaa, nu pot adormi!

La 16 ani e amuzant. E normal si firesc. Si mai are si avantajul ca realmente peste citeva luni ai uitat si nu iti mai pasa. Poti sa o iei de la capat.

Vreo 20 de ani mai tirziu aceeasi chestie (ma rog, un pic diferita. Nu exista un celalalt. Doar o lipsa profunda de caracter). La citeva luni dupa un big crush: gata, s-a terminat. Pot privi inapoi cu dragoste. Pot privi inainte cu bucurie. Nu mai sint trist. Si pentru ca de data asta chiar sint barbat e adevarat.

Dar nu ma pot impiedica sa nu am totusi sentimente. Amestecate. Mila pentru lipsa de caracter si pentru egoismul absolut ce duce la singuratate absoluta. Durere pentru ca … inca doare. Si e normal sa doara. Tristete pentru lipsa de minte… Bucurie ca s-a terminat, pentru ca nu exista viitor. Bucurie ca inca mai pot simti, dezamagirea nu m-a transformat in cinic. Bucurie ca azi e o zi noua, cu soare.

Bucurie ca am invatat inca o lectie de etica. Aceea ca daca esti mereu tu insuti, cu bune si rele nu ai de ce sa iti fie rusine. Poti merge oriunde si oricind cu capul sus. Ca daca esti consecvent si iti respecti modul de a gindi e suficient ca sa fii apreciat pentru ceea ce esti nu pentru ceea ce vrei sa arati ca esti. Ca iti poti asuma greselile, plati pentru ele atunci cind e cazul si poti invata din ele.

Bucuros ca stiu ca am gresit si ca m-am iertat pentru asta. Bucuros ca pot privi viitorul in fata cu zimbetul pe buze. Bucuros ca nu mor caii cind vor ciinii…

Da, stiu. Suna patetic ultima propozitie. Si nu ar trebui sa o spun asa.. De mortuis nihil nisi bene… Poate. Dar e o parte a lectiei ca daca te dai deoparte pentru ca nu vrei sa lupti esti luat de prost. De fraier. De vinovat. Si cel mai dureros in toata povestea asta e gradul ridicat de manipulare care m-a insotit tot timpul, de 5 ani incoace. Nu intentionez sa fiu la fel, two wrongs never make a right. Ca a fost manipulare constienta sau inconstienta nici macar nu mai conteaza. Dar nu te simti deloc bine cind stii ca ai dat tot ce ai putut da, ca ai fi dat orice ti s-ar fi cerut direct si totusi ai fost folosit. Ca ti s-a smuls ceea ce ai fi dat cu draga inima. Ca ti s-a smuls ceea ce ai dat cu draga inima. Iar cind venea vorba de reciproca replica era: ti-as fi dat daca mi-ai fi cerut… (uneori cu continuarea – daca ti-ai luat singur iti iau inapoi…).

Nu sint un mare caracter si nu am stofa de Bayard – sans peur et sans reproche. Am doar momente de sans peur (ehe, sa aperi un pod de unul singur impotriva a 200 de spanioli la Garigliano e greu de egalat). Si destule motive de reproche. Dar am bunul simt sa mi le recunosc, sa nu le ascund sub mantia perfectiunii. Si acesta e un alt motiv de bucurie….

Si de ce deja vu? Pentru ca nu e prima data cind fantome din trecut imi spulbera somnul. Si nici ultima data. Si nu e prima data cind stiu ca voi trece peste asta. Si voi deveni mai bun, mai intelept. Si nu voi repeta greselile, voi face altele noi, originale. 🙂

Bucuros ca am iubit, ca voi mai iubi. Bucuros ca pot iubi. Si singura moneda cu care poti cumpara iubire e iubirea neconditionata. Si sint extrem de bucuros ca sint capabil de asta!

Anunțuri

2 thoughts on “Deja vu….

  1. Episodul, fiindca a fost unul singur, l-am trait la 18 ani. Cu aceeasi succesiune: shockul parasirii/ nu poate sa-mi pese, dar imi pasa/ el cu cealalta de mana, sambata seara, in buricul Clujului. M-a marcat pe veci. A fost prima si cea mai dura lectie. A fost momentul care m-a decis sa-mi gestionez astfel iubirile(conditionate /sau nu) incat sa nu mai permit niciunui barbat sa ma paraseasca. Una din solutii a fost sa plec eu, fara explicatii, la primele semne/simptome de dezinteres ale partenerului. Se poate sa fi plecat uneori nejustificat, bazat pe o simpla adiere de dezintares. Dar am plecat. Ciudat este ca, in urma plecarii mele niciodata explicate, s-au declansat cele 2-3 pasiuni ale barbatzilor pentru mine. „In contumacie”, vorba aia. Asa am aflat si despre deliciile perverse ale refuzului nedecontat. Baiatul parasitor(coleg de an cu mine pe-atunci, astazi MF si el) nu cred sa stie(daca m-o mai tine minte) cum mi-a marcat viata ulterioara profilul lui pe inserat, cu ea de mana, in centrul Clujului. Nici viitoarele mele victime nu au stiut ca acel tablou expresionist este singurul vinovat!

    • Îţi răspund cu un text de Andrei Pleşu..
      Iubire și idolatrie

      Atunci când persoana pe care o iubesti vrea ea insăşi să devină idol… Asta s-a întâmplat.
      Am părăsit şi am fost părăsit. Are mai puţină importanţă pentru mine. O fi şi testosteronul vinovat de asta 🙂 .
      Dar e perfect adevărat că şantajul cu părăsirea are rol de a stârni pasiunile. Îţi doreşti mai mult ceea ce nu poţi avea. Atenţie, am spus pasiuni şi dorinţă. Iubirea adevărată, din punctul meu de vedere, e ca un fluviu: lentă şi puternică. Constantă. Are momente pasionale, evident, dar nu tot timpul. Negarea accesului duce la creşterea valorii a ceea ce se neagă. Eu sunt Cănuţă om sucit. Atunci când am fost părăsit am tăiat orice punţi de împăcare.Iar când am părăsit am făcut acelaşi lucru. În ambele cazuri a existat o excepţie. Cea a idolului mai sus menţionat, în care rolul de părăsit a alternat cu cel de părăsitor. Şi am reuşit, mereu, împăcarea. Cu o singură excepţie – ultima 🙂 . În care rolul de părăsitor a fost decisiv. Pentru că a atentat la ceva ce nu trebuia să atingă. Idolii cer adoraţia exclusivă a supuşilor. Cu orice preţ. „Că eu sunt un dumnezeu gelos” ca să cităm un Iahve din Vechiul Testament. Ce te faci însă atunci când mai există un alt dumnezeu în viaţa supusului, unul care nici măcar nu cere exclusivitate dar o primeşte, unul care se bucură necondiţionat cînd te vede şi care împarte jumătate din ADN-ul tău? Orice idol ar trebui să ştie că nu are ce căuta acolo. Pentru că acolo se vede lutul din care e făcut….

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s