If a machine can learn the value of a human life….


Asta e una din frazele cheie din Terminator 2. Una din frazele care nu au facut cariera. Dar dau consistenta deosebita filmului….

Pentru ca incepe cu: The unknown future rolls toward us. I face it for the first time with a sense of hope, because if a machine, a Terminator, can learn the value of human life … maybe we can too.

Asta e problema -we can hope. Si trebuie sa speram ca sa traim. Cineva mi-a scris azi – traim vremuri interesante… si jenante. Si avea mare dreptate. Cumva ma simt vinovat de asta (desi stiu ca am actionat corect si bine… ). Sentimentul de vinovatie pe care il am ma intreb de unde provine? Din faptul ca nu am actionat mai bine? Mai corect? Oare puteam actiona mai corect, mai bine? Nici macar nu stiu daca e vina mea… Si totusi o port.

Pe undeva cred ca stiu de ce. Vina nu e de acum, e de mai multi ani… Multi ani in care am cedat, doar pentru ca asa mi se parea ca sint mai bun. Naivitate? Poate. Lasitate? Nu cred. Bunatate? Destula. Prostie? Cita incape.

Ca in fraza teribila din Pe aripile vintului, cind Rhett o consoleaza pe Scarlett, innebunita de ideea ca se va praji in iad – iti place pacatul dar nu vrei sa platesti pentru el… E ok, e firesc sa platesti. Nici o problema. Doar cind si altii incep sa plateasca lucrurile devin mai … nasty.

Cu tot viitorul necunoscut in fata, pentru prima data, in multi ani, il vad cu speranta. Ziua de azi e intunecata si neagra… Cea de miine insa poate fi oricum. Pentru ca am rupt lanturile. Lanturi faurite de mine, of course.

Da, daca o masina poate invata valoarea unei vieti umane, de ce sa nu invatam si noi? Si prima valoare trebuie sa o oferim propriei vieti. Pentru ca traind putem sa ii facem si pe altii sa isi descopere valoarea. Cit de mohorite sint cartile lui Dickens… Si din toata mizeria umana de acolo mereu lucrurile bune ies la suprafata. Happy end pentru cititori? Poate. Pentru citiva fericiti ai epocii previctoriene sute de mii au trait in mizerie. Nu e prima si nici ultima epoca… Dar adevarata bucurie e sa vezi ca in ciuda mizeriei bunatatea cistiga. Greu, dificil, anevoios….

Si primii pe care trebuie sa ii imbunatatim sintem noi insine. Ca in zicala : asta-s eu si nu ai ce face, altul mama nu mai face! Sintem unici. Nu exista un alt om care sa ne semene. Nu a existat si nici nu va exista. Traim o singura data. Trebuie sa o facem sa merite. Trebuie sa traim din plin.

Trebuie sa invatam sa ne pretuim. Nu, nu la modul absolut (egoist – eu sint singurul important – restul sint umplutura). La modul in care eu sint important pentru ca pot face ceva. Pentru mine, pentru altii. Poate gresesc. Poate nu. Nu stiu, viitorul e nescris.

Si totusi e plin de speranta… E atit de plin de speranta incit nici nu o mai observi in milul zilei de azi. Dar e acolo, gata sa iasa la suprafata. Doar sa doresti acest lucru.

Si miine e o zi. Insuficient. Si miine e o zi plina de bucuria de a trai!

PS – http://www.youtube.com/watch?v=KUYhqUgg-ig

Scena toata e superba. Dar finalul, cel in care Sarah spune frazele de la inceputul blogului, este absolut fantastic. Cu doar citeva cuvinte, spuse pe fundalul unui drum de noapte cu masina, ne scutura de toata tristetea si inevitabilitatea filmului.

Si melodia tematica a filmului merita ascultata….

http://www.youtube.com/watch?v=uXQTzJgU6qc&feature=related

Anunțuri

One thought on “If a machine can learn the value of a human life….

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s