Soimi si porumbei…


 

  1. Soimi si porumbei – Avem o specie oarecare. Atunci cind doi membri se intilnesc pe un spatiu comun apare concurenta. In interiorul speciei se dezvolta doua strategii stabile (retineti, aceeasi specie, deci nu stii ce strategie adopta un membru individual) – „soimii”- cei care se lupta de fiecare data si porumbeii – cei care fug de fiecare data. Evident, atunci cind un soim se intilneste cu un porumbel, porumbelul fuge iar soimul traieste fericit pe spatiul cistigat (presupunem ca isi face un cuib si lasa urmasi!). Daca se intilnesc doi porumbei, fug amindoi, pe principiul ca cine fuge traieste sa mai fuga odata. Daca se intilnesc doi soimi se lupta pina cind unul cistiga, dar ambii luptatori ramin cu rani grave, care ii incapaciteaza temporar sau definitiv. Puteti da valori pentru fiecare lupta si puteti incerca o estimare a strategiei care va domina in specie?
  2. Daca ati rezolvat prima problema atunci a doua va fi muult mai usoara. Ce ar fi sa introducem o noua strategie? A „contraatacului”! Acesta se comporta astfel – daca este atacat va contraataca, daca nu este atacat va ramine pasiv (porumbel cu porumbeii si soim cu soimii). (ar mai fi doua – aceea a „taurasului” – cel care incearca sa se comporte ca un soim cu porumbeii dar ca un porumbel cu soimii si a „testerului” – seamana cu contraatacul, atit doar ca incearca sa „impresioneze” porumbeii potentiali aratindu-se soim – dar asta inseamna deja prea multe variante)

 

In prima problema e necesara estimarea numarului real de porumbei si soimi. Presupunind ca se pleaca de la o populatie predominant de porumbei, atunci soimii vor prospera, pentru ca sansa lor este mai mare de a intilni porumbei decit soimi. Dar asta inseamna o reducere a populatiei de porumbei si, implicit, o crestere a sansei de a competitiona cu din ce in ce mai multi soimi. Intr-o populatie cu multi soimi, porumbeii prospera, pentru ca „traiesc sa lupte”si a doua zi. Daca se dau valori pentru fiecare, estimate moderat, se ajunge ca populatia reala de soimi ramine la un nivel relativ scazut (10 – 20%), deoarece penalizarea pentru lupta intre soimi este mai mare decit penalizarea pentru fuga ca porumbel. Daca inlocuim soimii cu activistii mefisti, porumbeii cu capetele plecate iar lupta intre soimi cu lupta cu sistemul (matematic vorbind este acelasi calcul!! – sistemul actioneaza ca un soim necrutator) atunci vedeti de ce numarul de spinari aplecate este mai mare (muuult mai mare) decit al celor care doresc sa se ia la trinta cu sistemul (pur si simplu e mai ieftin sa pierzi ca porumbel decit ca soim – daca penalitatea pentru porumbelism ar fi mai mare, atunci populatia de soimi ar creste).

 

In cea de a doua problema se introduce un element suplimentar. „Razbunarea”!.Aici inlocuim  altfel in ecuatie. Strategia contraatacului avantajeaza pe cei care o aplica pentru ca, desi individual razbunatorul pierde (este penalizat atit ca porumbel dar si ca soim) la nivel de specie genele sale prospera. Pentru ca penalizarea sa ca porumbel este identica cu cea a porumbeilor dar mai mica pe ansamblu decit cea a soimilor. In lipsa soimilor aceasta strategie nu ar avea sens (toti s-ar comporta precum porumbeii si nimeni nu ar fi avantajat – hmm – anii 2000?). In prezenta soimilor, care prospera pe seama porumbeilor penalizarea medie a razbunatorilor este mult mai mica decit a soimilor si putin mai mare decit a porumbeilor. Cum insa porumbeii sint eliminati evolutiv de catre soimi, in cele din urma ramine un mic numar de soimi si un numar mare de razbunatori. (ca o paranteza aceasta este situatia populatiei umane, un numar mare de eroi anonimi – cei care se „sacrifica” – toti cei care lasa impuscati pe front, „femeile si copii se salveaza primii”samd – mai e un aspect al altruismului dar nu il discut aici si un numar foarte mic de supereroi, cei care isi asuma o povara morala mult mai grea – liderii care se afla in prima linie si ii conduc pe ceilalti ).

 

Din punct de vedere evolutiv mefistii se afla inca in primul stadiu.(vesticii se afla in al doilea stadiu).  Porumbei si soimi. Daca populatia de porumbei ar fi inlocuita de razbunatori (imi da sistemul peste mina, atunci ii dau si eu!) atunci, pe ansamblu ne-ar fi mult mai bine. Naturii ii trebuie multe generatii ca sa elimine genele de porumbei.

Pe de alta parte sintem oameni si atunci putem, constient, sa depasim acest lucru. Ceea ce nu vom putea insa niciodata este sa schimbam caracterul las al multor colegi. Deci nu vom putea cere niciodata cuiva care de la absolvire a facut plecaciuni mentale in fata profesorului, asistentului, secretarului de partid, primarului, DSP-ului, inspectorului sanitar, colegului de alta specialitate, pacientului, casei, partidului samd ca astazi sa se ridice erect si sa spuna „sint o fiinta libera si independenta”.  Pe linga evolutia morala a corpului mefist in zece ani de zile a avut loc si o schimbare a generatiilor. Peste zece ani va fi si mai vizibila. Insa, pentru ca sintem fiinte inteligente putem accelera aceasta evolutie.

 

Zau ca mi-as dori ca pe linga multele sfaturi de sanatate sa apara si posterul – „Cetateni, ginditi!”.

PS –Exemplu:  lipsa unui management profesionist al asociatiilor, patronatelor vine, aparent, in contradictie cu principiul democratic si solid al alegerii liderilor prin vot. Votul reprezinta o metoda evolutionista de a selecta cei mai buni lideri din cei prezenti si dornici (deja am redus cantitatea de candidati). Pasul urmator il constituie formarea de grupuri de suport  pentru acesti lideri. Este evident ca liderii au calitati manageriale, carismatice si reprezentative (altfel nu ar fi fost alesi). Insa acele grupuri de suport lipsesc pentru ca majoritatea prefera sa nu isi mai bata capul (de aia i-am ales, sa isi bata ei capul!!) iar expertiza lor este necesara pentru proiecte pe termen mediu si lung. Grupurile de suport ar fi beneficiale pentru a asigura continuitatea politicii locale si nationale la un nou rind de alegeri, astfel ca o eventuala noua echipa sa nu o ia de la zero, ci sa continue constructia. Procesul clasic, darwinian, presupune selectarea, in timp, a acelor lideri ce reusesc sa isi creeze echipe si a acelor comunitati ce furnizeaza „carne de tun”pentru acele echipe. Doar ca procesul darwinian are nevoie de timp si duce la multe esecuri. Eu unul nu vreau sa umflu numarul acelor esecuri. Prefer sa gindesc si sa accelerez evolutia naturala. (pentru conformitate apreciati evolutia partidelor politice din SUA si Marea Britanie precum si esecul acelorasi tip de partide politice in Franta  – vorbim de realitati pina la sfirsitul sec XX).

 

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s