The end of ….. partea a II-a


E ciudat cum cartile bune au puterea de a prevedea viata reala….

Intr-adevar in labirint iesi doar pe unde ai intrat…. Ieri am simtit din plin acest lucru. Si tot ieri am avut posibilitatea sa folosesc biciul lui Nicholas… Ma tem ca Allison nu a inteles lectia (nici nu cred ca o va intelege). Dar cui ii pasa… Cras amet, remember?

Pe de alta parte am remarcat ura, o cita ura… Si cit venin… Si absolut de pomana… Aproape ca ma bucura. Desi nu e etic. Dar, inainte de a fi moral, sint om. Si am nevoie sa ma dezvolt eu. Nu sa fiu manipulat. De aceea am spus ca aproape ma bucura. Pentru ca inseamna ca am judecat bine. In cele din urma. Dar nu e o bucurie totala, pentru ca atita ura inseamna inca sentimente din partea opusa. De care si ce fel or fi, nu ma intereseaza. Dar e important ca, indiferent de calitatea lor, daca pot genera atita ura si venin necenzurat si public calitatea morala a persoanei e zero. Zero barat.

Toti incercam sa ne ascundem complexele, sa ne aratam invulnerabili, buni si frumosi… Si e pacat. Tocmai vulnerabilitatea, imperfectiunea noastra ne fac umani. Ne fac sa vrem sa fim mai buni. Ne fac sa fim respectati pentru ca sintem ceea ce sintem. Vulnerabilitatea va atrage protejarea ei. Imperfectiunea – ajutor pentru suplinire, corectare sau macar intelegere. Asta daca si de partea cealalta se afla un om.

Nicholas a invatat sa fie om. A invatat dureros dar a invatat. A invatat sa ierte, a invatat ca e imperfect. Allison a uitat (daca o fi fost vreodata) sa fie om. Concentrindu-te pe propria persoana devii inevitabil de un egoism perfect. Iubindu-te pe tine insuti nu faci decit sa esuezi de fiecare data. Si de fiecare data din ce in ce mai tare. Si de fiecare data inevitabil toti ceilalti sint de vina… Niciodata eu. Eu sint perfect.

Increderea in propria persoana vine din acceptarea imperfectiunii si a esecului. Din asumarea cauzelor si a efectelor. Poti alege sa te imbunatatesti sau poti alege sa te intelegi si sa te accepti. Si e pacat ca multele diplome nu te ajuta sa te accepti pe tine insuti. Pentru ca, de fapt, nu te suporti. De aici toata ipocrizia, tot discursul pur demagogic si asa mai departe.

Culmea e ca oamenii simt. Mai devreme sau mai tirziu. Si stiu sa aleaga. Iar asta doare… doare daca nu vrei sa arati ca esti om…. Sau vrei sa arati ca esti mai uman decit esti.

Ieri a cazut biciul lui Nicholas. Demonstrativ. Si asta ma face sa ma simt mai bine. Eleuhteria.

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s