Povestea limbii…


Zice-se ca un rege a dorit sa stie care e cea mai buna si cea mai rea parte a corpului omenesc… Inteleptul curtii i-a aratat in ambele cazuri limba!
Pentru ca asa cum ne exprimam putem fi cei mai buni sau cei mai rai. Sau mediocri.
Occidentalii in general si anglo-saxonii in particular au inventat un concept extrem de bun: benefit of doubt (innocent until proven guilty e derivat din asta si a fost inventat relativ tirziu, in sec XVIII!). Acorda tuturor beneficiul indoielii. Daca azi cineva te jigneste poate nu ii sint boii acasa. I-a murit pisica si are nevoie sa se defuleze pe cineva. Dar daca a doua zi nu isi cere iertare, mai ales dupa ce i-ai atras atentia, abia atunci poti sa il judeci.
Cei ce se cred mai buni ca altii sint de fapt mai rai. Mult mai rai. Aici vine pilda fariseului…Cel care era multumit ca respecta perfect legile si ca era (ironic, nu?) pollitically corect!!. Prin simpla respectare a regulilor nu esti cu nimic mai bun. Pentru ca nu doresti sa devii mai bun. Ce sa mai spui de ce ce se cred superiori? Superioritatea reala e modesta, tacuta, dovedita permanent si mai ales e buna. Cei cu adevarat superiori sint intelegatori cu inferiorii. Asa cum ne intelegem si ne iertam copii si animalele, pentru ca stim ca nu au puterea noastra de intelegere. Superioritatea manifesta e semn de prostie si suficienta. E un semn de inferioritate reala! Suflete schilodite…
Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s