Once upon a time….


A fost odata ca-n povesti, a fost ca niciodata…..
Ca de nu ar fi fost nu s-ar fi povestit….
Ati remarcat cit de frumoasa e formularea de debut a povestilor?
Fie te arunca in dubii – a fost/n-a fost, odata/niciodata…fie iti creeaza iluzia ca a fost absolut real, altfel nu s-ar fi povestit!
Coincidenta? Poate. Ce e interesant e ca in general folclorul este foarte concret. in povesti toti se comporta ca un taran (deh, pe spatiul carpato-danubiano-pontic elita post romanica a fost mereu trecatoare (goti, avari, slavi, cumani, etc) si rar a stat suficient de mult ca fie sa se romanizeze (dupa modelul normand) fie sa impuna o noua cultura (modelul arab). Imparatii au apucaturi taranesti, discuta problemele de parca ar fi gospodaria proprie si nicidecum o imparatie reala (bine, circotasii ar spune ca lipsa unui model real de imparat/rege e firesc sa duca la asta… Dar curtile din secolul 14 incoace ar fi putut deveni modele reale si ar fi fost destule secole de introdus in folclor…).
Dar ceea ce e realmente interesanta  e conceptia timpului: clasica in povestea Tineretii fara batrinete si a vietii fara de moarte… Aceea a relativitatii timpului si a duratei diferite de perceptie a curgerii timpului… Da, stiu, Einstein avant la lettre. Nope – doar constatarea psihologica ca „time flies when you’re having fun!”, dusa la extrem. Genial? Intuitie? Poate. Dar deosebit de spectacular si frumos poetic. Ideea, deosebit de interesanta, ca viteza de curgere a timpului depinde de perceptia proprie nu e nici acum bagata clar in mintea noastra, obsedata de masurarea absoluta a timpului si exactitatea oferita de ceasuri. Ne sincronizam pentru a putea functiona ca societate. La secunda. Dar percepem timpul diferit. In decursul propriei noastre vieti – pentru un copil de 10 ani, un an reprezinta a 10-a parte din viata lui. Pentru un adult de 50 de ani un an reprezinta doar a 50-a parte. De 5 ori mai scurt. Asa ca o ora de asteptare in tren pentru adult inseamna echivalentul a 5 ore pentru copil. Sa ne mai miram ca se plictiseste? Sau ca pe masura ce imbatrinim ne plingem ca timpul trece din ce in ce mai repede? Fizic vorbind e discutabil (ar fi niste teorii dar fara prea mare suport fizic). Insa e clar ca avem un ceas intern, asemanator ca principiu cu cel mecanic. Dar perceperea lui e alta. Logaritmica. Zece ani de batrinete valoreaza cit un an de copilarie.
Cumplit. Traim de fapt din ce in ce mai repede si mai putin? Nu. Sau cel putin am putea alege sa nu traim pe fast forward. Cum?
Traind intens, traind fiecare clipa, iubind, savurind viata. Cu cit sintem mai atenti cu viata, cu atit traim mai mult. Epicureic? Poate dar nu total. Stoic? Si asta. Cinic? Un pic.De fapt inseamna sa stii sa faci limonada, daca primesti lamii, sa faci suc de portocale daca primesti portocale si piure de banane daca primesti banane.
Si ati remarcat ca, tot in povesti, fericirea nu percepe trecerea timpului si nu are istorie?

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s