Memoria selectiva…


Joachim Peipper. O figura mai putin cunoscuta majoritatii oamenilor. Toti au auzit de rezistenta de la Bastogne si de ultima ofensiva a lui Hitler. Putini stiu ca virful de lance al acestei ofensive era gruparea condusa de Peipper. Si ca, ocupind Malmedy, a executat 82 de prizonieri americani, conformindu-se ordinului de a nu lua prizonieri pentru a nu incetini ritmul ofensivei. Pentru asta a fost condamnat la moarte dupa razboi, apoi eliberat dupa 11 ani de inchisoare.
Un excelent nazist. O tinara speranta a Reichului multimilenar. Si el raspunzator de esecul ofensivei (a facut niscaiva greseli si nu a reusit sa ajunga la depozitele de combustibil americane care ar fi trebuit sa alimenteze flaminda armata germana). Criminal de razboi. Eliberat totusi. Lipsit de perspective in Germania postbelica emigreaza in Franta. Isi gaseste moartea incendiat in propria casa de vinatorii de nazisti. La 66 de ani.
Ciudat si contorsionat destin.
Executant de ordine in clasicul stil german (indiferent cit de imbecile sau inumane). Inteligent. Neadaptat.
Imaginea lui nu a facut cariera, mult mai simpaticul Otto Skorzeny luindu-i „fata”.
El insusi in autobiografie spunea ca „nu mai stie adevarul despre Malmedy, s-a petrecut prea de mult si a uitat”. Ce buna si selectiva e memoria noastra… Ne face sa uitam repede ceea ce nu ne convine… Si, la fel cu Peipper admitea „am fost un bun comandant, am luat toata vina asupra mea” nu uitam ceea ce ne place.
Am putea trai altfel?
Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s