Dileme, dileme


Sophie’s choice…
Conchise’s choice (vezi Magicianul)….
Alegerea lui Duke…
Scurt remember – Alegerea Sofiei – la intrarea in lagar, ofiterul nazist pune mama sa aleaga pe care copil il va trimite la gazare din cei doi. Mama alege si ramine profund nefericita…
Alegerea lui Conchis – se dau citiva partizani prinsi de nazisti. Conchis este pus sa ii execute, refuzul sau fiind pedepsit cu executarea de ostatici din sat, inclusiv cu a lui Conchis (care supravietuieste)….
Alegerea lui Duke e cea mai interesanta. Desi e vorba de un desen animat, e o chintesenta de alegeri. Eroul, un scutier istet al unui cavaler asemanator celui din La Mancha, are permanent de ales – de exemplu – are sabie, scut si are un dragon ce scuipa flacari de infruntat. Aici desenul animat incepea sa arate ce s-ar fi intimplat. Daca sarja cu sabia urma sa fie inghitit repejor de dragon. Daca se apara cu scutul urma sa fie facut frigaruie de catre flacarile dragonului. Duke alegea mereu a treia cale… In cazul in speta a folosit scutul ca un skateboard, a iesit din pestera si a blocat-o apoi cu bolovani.
Practic viata mereu te pune sa alegi intre doua situatii, permanent proaste.
Dilema Sofiei e nerezolvabila. Nu poti alege intre copii tai. Nu poti (animalele in schimb aleg. O fac fara remuscari. Puiul slab, bolnav, este aruncat din cuib. Fara mila.). Oricum ai alege ramii traumatizat.  Daca o Europa intreaga, in frunte cu germanii de buna credinta (oricum mai multi decit nazistii fundamentalisti si oportunisti) ar fi spus NU, atunci cind trebuia….
Dilema lui Conchis are alte valente. Dar tin tot de umanitate. Sa fii calau pentru a-i salva pe altii, sa ii omori pe cei ce lupta pentru libertatea ta nu e o optiune. Sa lasi vinovatii sa sufere nu e o optiune. Logic, as accepta varianta a doua, daca as fi doar eu implicat (cu toate ca la cit e de perversa viata e de asteptat ca si partizanii sa fie executati dupa aia). Insa atunci cind am de ales intre citiva oameni, care si-au asumat deja riscul de a fi executati, prefer sa iau oprobriul de a-i fi executat si tratat drept colaborationist, in ideea de a salva multi nevinovati. Uman este sa refuzi, e ceea ce a ales Conchis. Si a preferat sa fie executat impreuna cu ceilalti ostatici, ceea ce i-a atras reprosuri dupa razboi (partizanii nu erau din sat, nimeni nu i-ar fi plins). Dificil, nu? Sint mai multe cercuri in care gindesti si fata de care iti raportezi actiunile…
Alegerea lui Duke da totusi sperante. Aceea ca poti gasi mai multe cai de a iesi din situatii aparent de neiesit.
Sa le luam pe rind. La Sofia? Greu. Foarte greu. Practic imposibil. Mai ales cind nu stii ca vei ajunge in lagar. Singura iesire e post mortem. Vindicativa (modelul vinatorilor de nazisti evrei) sau organizatorica (devii activist si te asigura ca nu se va mai repeta tragedia nazista).
Conchis – poti alege sa impusti partizanii – te face complice si colaborationist. Poti alege sa fii uman si sa mori in numele umanitatii (daca traiesti ai probleme). Sau poti alege sa nu alegi. Daca primesti un pistol cu care sa ii executi, poti impusca ofiterul care te pune sa alegi (daca nu cumva, ti-au pus gloante oarbe in pistol). Sau te poti impusca singur. Le rapesti nazistilor satisfactia de a demonstra ca pot scoate ce e mai urit din oameni la suprafata… Mai rea e varianta in care arma nu are gloante….
Ok, pina acum e teorie.
Practic, ce te faci atunci cind, in viata reala, esti pus sa alegi intre doua rele…. Pe cel mai mic, zice intelepciunea populara. Pragmatic. Ramii uman si bun, pina la ultimul cartus. Filozofic, eroic, si uneori intilnit in viata.
Rar, foarte rar, gindesti.
Si revin la lectia de etica pe care am primit-o. De ea se leaga o alta lectie, de la aceeasi persoana.  In urma unui conflict am aflat ca am fost turnat cu bune si rele, inchipuite si reale, la a treia persoana. Azi ma felicit pentru modul in care am reactionat. Brutal si corect era sa dau replica…. Nu? Ca la comunicatele de presa. In ceea ce priveste cele afirmate de x putem sa spunem si sa dregem…. Fie sa acuz, la rindul meu, fie doar sa ma dezvinovatesc. Si totusi am ales o alta cale. Am preferat sa ii spun tertei persoane sa creada ceea ce doreste, eu personal ma retrag din locul comun, pentru a nu fi nevoita sa aleaga intre unul si celalalt (nu neaparat ca ar fi ales, a treia persoana era suficient de inteligenta pentru a nu fi pusa in situatii de acest gen) si nu doresc sa continui un conflict inutil. Gretos gestul celeilalte persoane ? Absolut. Motivatia ei? Nu stiam ce minciuni ai spus tu, doream doar sa ma protejez.
Cum ma simt azi? Superior? Ar fi bine… Ma simt umilit ca am avut incredere in acea persoana. Dar ma simt bine pentru ca am actionat asa cum am crezut mai bine si, fara sa intreb ce si cum, am senzatia ca judecata morala ma pune in avantaj net. Mai ales ca am fost doar eu….
PS nu sint neaparat codul etic pe doua picioare. Gresesc. Mint. Sint om. Singura scuza e ca incerc sa devin mai bun.

Anunțuri

Dacă ai ceva de spus, comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s